Apa mărilor și oceanelor este, însă, sărată, rezervele de apă dulce ale planetei reprezintă doar 2,5%, în timp ce apa potabilă constituie – similar cu numărul de cod al celebrului James Bond, “007” - abia 0,007%. Cele mai mari rezerve de apă dulce se află pe continentul american – 45%, urmat de Asia – 28%, Europa – 15,5% și Africa - 9%, cel mai uscat continent fiind Australia. Peste 75% din totalul resurselor de apă dulce sunt localizate în 10 țări: Canada – 20%; Brazilia – 17%; Federația Rusă – 9,5%; Statele Unite – 6,5; China – 6%; Columbia – 4,5%; Indonezia – 4,5%; Peru – 4; și India – 4%.
La nivel mondial, 2 miliarde de oameni nu au acces la apă potabilă. Estimările ONU arată că, până la sfârșitul acestui deceniu, cererea mondială de apă ar putea depăși cu 40% oferta, iar experții avertizează că, în viitorul apropiat, 2/3 din populația globului se va confrunta cu o penurie de apă dulce. În Africa - leagănul omenirii și continentul unde se află unele dintre cele mai mari fluvii (Congo, Nil, Zambezi, Niger) și lacuri (Tanganika, Victoria) - 1 din 3 oameni se confruntă cu lipsa apei, iar 400 milioane de locuitori din zona sub-sahariană nu au acces la apă potabilă. Am constatat personal această realitate în bazinul Lacului Ciad care, în ultimele decenii, și-a redus volumul cu 90%, datorită schimbărilor climatice și a creșterii cererii de apă din partea comunităților riverane.
Europa - unde se găsesc 144 râuri și lacuri transfrontaliere - este în pragul unei crize a apei, deoarece 60% din orașe exploatează în exces pânza freatică, 20% din apele de suprafață sunt poluate, 16 milioane de oameni nu au acces la apă potabilă, iar 31 milioane nu beneficiază de salubritate. Fluviile Dunarea, Rinul, Loara și Po au ajuns la minime istorice din cauza secetei prelungite din ultimii ani, iar dintre țările bazinului dunărean, România ar putea fi cea mai afectată de schimbările climatice.
Trei sferturi din dezastrele naturale petrecute în lume în ultimii 20 de ani, care au generat pagube economice în valoare de 700 miliarde dolari, sunt legate de apă. Și, în timp ce calitatea apei la nivel mondial se degradează, iar cererea de apă crește, se acutizează competiția între utilizatorii apei. Soluția constă în cooperare. Așa cum spunea Secretarul General Adjunct al ONU, Amina Mohammed - un lider în domeniul dezvoltării durabile - la Panelul de nivel înalt privind diplomația apei, desfășurat în anul 2018: “Istoria ne învață că utilizarea apei în cadrul unor forme de cooperare poate preveni conflictele generate de competiția pentru apă. În lumea interconectată în care trăim, accesul la apă influențează pacea și securitatea”. În reuniunea Grupului de prieteni ai apei, desfășurată la 9 februarie 2023, Amina Mohammed semnala și că: “O criza a apei este pe cale să devină următoarea amenințare majoră la adresa omenirii, de aceea avem nevoie de un nou impuls în acțiunea de protejare a resurselor de apă”.
În 1983, Programul Hrană-Energie al Universității ONU menționa, pentru prima dată, legătura dintre hrană, apă și energie (“the food-water-energy nexus”). Un studiu privind apa, elaborat de Forumul Economic Mondial în 2011, adăuga la această triadă schimbările climatice. Astăzi, vorbim despre “food-water-energy-climate-peace-security nexus”.
Istoria tratatelor internaționale privind apa își are începuturile acum 4500 de ani, când două orașe-state sumeriene, Lagash și Uma, au încheiat un acord prin care reglementau disputa privind utilizarea apelor fluviului Tigru. Mai aproape de zilele noastre, un instrument legal de referință este Convenția privind protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere și a lacurilor internaționale (Convenția privind apa), încheiată la Helsinki, în 1992, sub egida Comisiei Economice pentru Europa a Organzației Națiunilor Unite (CEE). Concepută inițial ca un cadru regional de cooperare pan-europeană, din 2016 Convenția este deschisă tuturor statelor membre ONU, iar de atunci i s-au alăturat Ciad, Ghana, Guinea Bissau, Senegal, Togo și Camerun. În 1999, CEE și Organizația Mondială a Sănătății (OMS) au adoptat Protocolul privind apa și sănătatea – primul și până în prezent singurul tratat internațional ce stabilește că dreptul la apă potabilă și la salubritate reprezintă un drept al omului și reglementează obligațiile statelor în acest sens. Un an mai târziu, Adunarea Generală a ONU (AGONU) a votat rezoluția A/RES/64/292 ce consacră oficial dreptul la apă ca drept al omului. Protocolul CEE/OMS privind apa și sănătatea reprezintă principalul instrument prin care România implementează Obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 6 – Apă curată și salubritate.
Într-un articol publicat în The Huffington Post la 26 aprilie 2017 (S.O.S. the World of Blue), aminteam că problemele generate naturii de către oameni trebuie să își găsească soluții create tot de oameni. O confirmare a acestui adevăr sunt concluziile Seminarului global privind gestionarea apei de la sursă și până la mare, organizat în decembrie 2022 de către CEE, cu scopul intăririi cooperării, identificării sinergiilor și diseminării bunelor practici în lupta împotriva poluării marine. Plecând de la constatarea că 90% din deșeurile de plastic ce ajung în oceane trec prin râurile transfrontaliere, seminarul concluzionează că ecosistemele terestru, de apă dulce și cel marin sunt profund interconectate, iar rolul Convenției privind apa rămâne esențial pentru gestionarea holistică a apei, “de la sursă și până la mare”.
În decembrie 2016, AGONU a declarat perioada 2018-2028 ca fiind Decada internațională de acțiune “Apa pentru dezvoltarea durabilă” (rezoluția A/RES/71/222). În vederea evaluării progreselor înregistrate în implementarea obiectivelor Decadei, 4 ani mai târziu AGONU a decis organizarea unei Conferințe de revizuire cuprinzătoare la jumatatea perioadei decadei internaționale de acțiune (rezoluția A/RES/75/212). Conferința ONU pentru apă va avea loc la New York, în intervalul 22-24 martie 2023 (22 martie fiind Ziua mondială a apei) și va aborda 5 teme majore: apă pentru sănătate, apă pentru dezvoltare durabilă, apă pentru climă, apă pentru cooperare, și decada de acțiune pentru apă.
Prin interdependența sa cu domenii precum clima, biodiversitatea, energia, hrana și sănătatea, apa influențează major îndeplinirea obiectivelor Agendei 2030 de dezvoltare durabilă, de aceea este de așteptat ca la Conferința ONU pentru apă să se treacă de la acțiuni punctuale, reactive și pe termen scurt, la o abordare integrată și la proiecte orientate spre viitor. Așa cum remarca Secretarul General al ONU, Antonio Guterres, în mesajul cu ocazia Zilei Mondiale a Apei 2022: “Exploatarea excesivă a resurselor de apă, poluarea și schimbările climatice cresc presiunea pentru accesul la apă. Pânza freatică este cea mai importantă resursă de apă dulce pe care o avem și nu ne putem permite să o irosim. Conferința ONU pentru apă ne oferă oportunitatea de a corela acțiunea pentru apă cu dezvoltarea durabilă”.
În final, apa reprezintă o chestiune de viață și de moarte. Ciclul apei și ciclul vieții coincid, apa constituie 60% din corpul uman, toți depindem de apă și apa ne conectează pe toți. În 2023, Forumul Economic Mondial de la Davos a avut drept temă principală “Coperarea într-o lume fragmentată”. Conferința ONU pentru apă 2023 - prima de acest fel din 1977 – poate fi ocazia transpunerii vorbelor în fapte. Făcând din nou recurs la cuvintele Secretarului General al ONU: “Este momentul să trecem de la idei la acțiune, de la abstract la concret. Apa curată nu aparține doar elitelor, celor privilegiați sau celor bogați. Ea trebuie să fie pentru toți.”


Dr. Ion I. Jinga
Nota: Opiniile exprimate în acest articol nu angajează poziția oficială a autorului.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News