S-a întâmplat ca într-o noapte,
precum ne spune Dostoievski
în Visul unui om ridicol,
să am un vis amețitor
despre prezent și viitor.
Dormeam adânc, dar am simțit
cum sunt de-o forță înșfăcat,
și-apoi, cu-a gândului iuțeală,
sunt dus prin vaste spații goale
spre-o țintă neștiută mie.
Ajuns aici în timp infim,
deși mi s-a părut o veșnicie
(la mari iuțeli timpu-i inert),
am fost lăsat pe un meleag
ce paradisu-l făcea cert:
Cu pomi pe rod și înfloriți
într-un tipar nepământesc
și cu ființe plămădite
după canonul omenesc.

Atâta doar c-acești bipezi
(cu-nfățișări surâzătoare
de la iubirea ce-i unea
cu lumea înconjurătoare),
se-nțelegeau instantaneu
fără limbaj articulat,
comunicarea gând la gând
fiind un drept al lor privat,
în calitate de urmași
ai omului nepervertit.

Atunci am înțeles că eu,
un pământean foarte școlit
și cu lăuntricul corupt,
n-am șanse să vorbesc cu ei
decât atunci când a mea fire
va reveni la puritate
prin exerciții asumate...

Și brusc din somn eu m-am trezit
cu gândul ăsta-ntăritor:
Da, lumea poate fi schimbată
printr-o iubire-ndivinată!



Sighetu Marmației,
George PETROVAI
31 ian. 2024

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News