Nu știu care-i starea de spirit la alte popoare (pesemne că și pe-acolo, îndeosebi la nordici, a trăi nu înseamnă a exista moral-spiritual, ci a aduna comori pe care le mănâncă moliile și le fură hoții), dar, prin faptul că românii sunt la coada țărilor din Uniunea Europeană, cu certitudine că doar aici impostura, incultura și nedemnitatea constituie impertinentele atribute ale cârmuitorilor postdecembriști, astfel ca prostia slugarnică să poată fi răsplătită, priceperea din țară izgonită și nația batjocorită.

Da, căci paradoxurile României postdecembriste admit intervenția raționalului doar dacă sunt analizate dintr-o implacabilă perspectivă fatalistă. Altminteri, cum naiba să-ți explici că România, țara cu notabile avantaje absolute și relative (însemnate resurse ale solului și subsolului, binecuvântata așezare pe aproape jumătate din cursul Dunării și la gurile de vărsare ale acesteia în Marea Neagră, clima temperată și formele de relief în întregime umanizabile, tradiții multimilenare și un formidabil coeficient de inteligență nativă), a ajuns astăzi „campioana” Europei la starea precară a nivelului de trai pentru grosul cetățenilor, respectiv la exodul acestora (peste cinci milioane în 30 de ani!) și în ceea ce privește enorma povară a datoriei externe (circa 100 de miliarde euro pentru o nație apatică, profund distorsionată moral-spiritual, în curs de îmbătrânire și fără trebuincioasa încurajare venită dinspre politică, școală/educație, sănătate, cercetare, industrie, agricultură sau transporturi?!...

N.B.: Tocmai am urmărit zilele astea pe internet distanța ca de la cer la pământ dintre agricultura Israelului (țara deșertică ce nu doar că-și produce în proporție de peste 95% necesarul de hrană pentru toți locuitorii, dar chiar a ajuns un apreciabil exportator pe piețele europene) și cea a României, țara care, cu ceea ce a primit de la Dumnezeu (pământ bun de uns pe pâine, climă blândă, rețea hidrografică generoasă, admirabili truditori), lesne ar putea să-și hrănească ecologic cei aproximativ 18 milioane de locuitori (se subînțelege că într-o atare situație, starea de sănătate a nației s-ar îmbunătăți atât de mult, încât spitalele s-ar dezaglomera, cheltuielile s-ar reduce și cele mai multe farmacii s-ar închide), ba chiar să furnizeze hrană pentru încă vreo 50 de milioane de guri și astfel să contribuie în mod semnificativ la reala prosperitate a României, inclusiv la echilibrarea balanței sale de plăți externe, știut fiind faptul că anual statul român cheltuie peste un miliard și jumătate de euro (bani împrumutați cu dobânzi consistente) pentru cumpărarea torentului de alimente chimizate.

Firește, așa ceva este cu neputință în România, acuma când terenurile arabile, livezile, podgoriile și/sau fânețele ba sunt lăsate în paragină (cică la noi nu este rentabilă nicio ramură a agriculturii, nici zootehnia sau pomicultura, nici legumicultura sau viticultura), ba sunt ocupate de orașele în furibundă expansiune pe orizontală, ba sunt vândute străinilor la prețuri de 5-6 ori mai mici decât în alte țări europene, așa încât aceștia (arabi, evrei, italieni, nemți, austrieci etc.) dispun în clipa de față cam de jumătate din potențialul agricol al țării noastre.

Presupunând că, peste câțiva ani, Dumnezeu îi va lumina pe toți românii, îndeosebi pe cârmuitori, cum vor îndrepta actuala stare nenorocită de lucruri? Altfel spus, românii cum vor redeveni stăpâni la ei acasă și-și vor produce alimentele de trebuință pentru un trai sănătos, după ce împinși fie de lăcomie, fie de indolență (ambele stări puternic infuzate cu prostie), au vândut străinilor jumătate din pământul sfânt al țării, deși obligația lor de aleși și cetățeni responsabili era să lase urmașilor glia așa cum au moștenit-o de la înaintași, ba chiar s-o întregească cu ceea ce ne-au răpit alții?!

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News