„Demascarea” acţiunii de plagiat a fostul prim-ministru a stârnit reacţii asemănătoare (şi deplasate totodată) la Victor Ponta şi Liviu Dragnea.
Comisia care stabileşte dacă o teză de doctorat este sau nu este plagiat a dat verdictul în cazul Victor Ponta: plagiat! Urmarea va fi retragerea titlului de doctor în drept pentru fostul prim-ministru.
În presa online au apărut de vreo doi ani încoace fragmente din opera ştiinţifică(?) a domnului Ponta, puse comparativ cu textele care i-ar fi fost folositoare la „copy-paste”. Nu e treaba celor care nu se pricep la dreptul internaţional să-şi dea cu părerea dacă-folosind titlul unui film de Corneliu Porumboiu- „A fost sau n-a fost” plagiat.
Numărându-mă printre ignoranţii dreptului internaţional, nu pot comenta decizia comisiei care a dat verdictul incriminatoriu, dar, pot comenta atitudinea prietenului lui Victor, şeful PSD Liviu Dragnea, care a spus:
„Am înțeles că asta a fost principala preocupare a acestui Guvern. Cred că este o veste bună pentru mulți oameni, până la urmă. M-au sunat câțiva fermieri, care mi-au spus că acum, după ce s-a dovedit acest “plagiat”, ei nici nu mai au nevoie de subvenții, nici nu mai trebuie să iasă să recolteze, câțiva transportatori care au spus că nu mai au nevoie nici de autostrăzi, nici de drumuri, este o mare veselie în țară.”
Se pare, din acest text, că politicianul român se confundă cu ţara, pune la acelaşi nivel pălăria sa cu Munţii Ceahlăului şi prosperitatea unei naţiuni cu câteva zeci de pagini adunate din alte cărţi şi trecute, vitejeşte, într-una singură, nou-nouţă.
Fără nicio fâstâceală, Liviu îl apără pe Victor şi trece totul în alt registru. Avem treburi mult mai importante de rezolvat în tara asta, nu statutul unei lucrări „inspirate” în prea mare măsură din altele. Fermierii nu mai trebuie să aştepte subvenţiile din agricultură, turnătorii de asfalt nu mai au ce turna, adică toate merg bine în ţărişoară, bineînţeles în sens peiorativ, cum reiese din băşcălia domnului Dragnea.
Un adevăr există în textul citat mai sus. Toţi politicienii români se cred infailibili. Ei rezolvă treburile fundamentale ale omenirii şi se trezeşte o comisie de vreo treizeci de universitari adevăraţi, cu doctorate incontestabile, să pună beţe în roate ditamai fostului... Acum, când mai sunt vreo două şosele de asfaltat (pe mici porţiuni), o autostradă de construit, dar nu se ştie pe unde că deja sunt cam multe, când legume-fructe aduse de la mii de km distanţă găsim în superpieţe, ne împiedică o comisie care studiază plagiatele să ne desăvârşim ca naţiune prosperă!
După dărâmarea dictaturii comuniste, pe la televiziuni, când unui invitat din minunata lume a politicii româneşti i se punea o întrebare la care voia să ocolească răspunsul, spunea cam aşa:
„...dar nu aceasta-i problema, ci faptul că...”
Şi urma să spună cu totul altceva decât să răspundă la întrebarea care-i fusese adresată. Acum, politica se face cu vorbe întortocheate, care spun şi de fapt nu spun.
Dar noi ştim că ei nu ştiu nimic. Ei, la rândul lor, nu ştiu că noi ştim că ei nu ştiu, dar se prefac a şti.
Am vrut să termin aici articolul, dar fostul ministru nr.1 a făcut nişte declaraţii care seamănă cu cele făcute de şeful său de partid. Domnul Ponta zice:
"Ok - tehnocraţii au rezolvat principala problemă a ţării - mi-au luat şi ei doctoratul (ca Băsescu în 2012)!😀😀Înţeleg că acum (după această mare victorie) totul va fi bine - de azi încep să crească încasările la buget să ieşim din deficit / de azi începem să primim banii europeni pe care nu i-am luat până acum / de azi plătim subvenţiile în agricultură, mărim salariile şi pensiile / de azi nu mai mor bebeluşii în spitale şi nici nu se mai dau subiecte grele la examenul da capacitate / şi de azi nu mai suntem "marfa" pe care o vând tehnocraţii ca să primească o promovare când se întorc la Bruxelles!"
E uşor de observat că starea unui om - deposedat de doctoratul său - e comparată cu necesităţile unei ţări întregi: bani de la UE, subvenţiile în agricultură, starea de sănătate a naţiei, examenele elevilor, etc. Cu o subtilitate(?) doar de mai sus pomeniţii închipuită, ni se spune ceva cam de genul: „Oameni buni, tara asta are nevoie de atâtea şi atâtea, de banii Europei, de proiecte, de spitale fără bacterii ucigaşe, de salarii şi pensii mai mari şi...ce să vedeţi! CNACTDU zice că Victor Ponta s-a inspirat cam prea mult de la alţii în lucrarea lui de doctorat! Păi nu există nimic altceva mai important de făcut pentru guvernul cu tehnocraţi? Nu era mai bine dacă ex-ministrul 1 era lăsat cu doctoratul lui, că nu deranja pe nimeni şi specialiştii apartinici ai domnului Cioloş se ocupau de treburile serioase ale ţării?”
Nu, nu era mai bine! În ţara asta trebuie rezolvate toate problemele, mari sau mici, de cei care au obligaţia s-o facă. Cei de la CNACTDU pot să stabilească dacă o lucrare ştiinţifică e „împrumutată” de la alţii, dar nu poate face demersurile necesare pentru plata subvenţiilor în agricultură sau să mărească salariile.
Victor Ponta mai scrie:
"Sunt onorat de efortul pe care ditamai Guvernul de tehnocraţi l-a făcut doar pentru persoana mea - o ordonanţă de urgenţă doar pt mine, o Comisie doar pt mine (când am primit verdictul de neplagiat în 2012 de la acelaşi CNACTDU a mai fost o teză de doctorat examinată în acelaşi timp - fac pariu că nu aveţi "Curaj" să o revedeţi şi pe aceea😀😀😀) / o hotărâre definitivă dată în favoarea mea de ICCJ în 2014 ignorată! Vă mulţumesc din inimă dragi politruci! Şi de azi mă ocup să îmi fac o nouă teză de doctorat cu tema " Fabulosa Guvernare Tehnocrată şi măreţele sale realizări pentru poporul român" - that will be fun!!!".”
Când Gigel care are 5 ani sparge un geam şi e prins, primul lucru care-i trece prin cap e să-l divulge şi pe Ionel, că şi el a aruncat cu piatra...
Termenul „politruc”, introdus în filipica domnului Ponta, avea la început înţelesul de îndrumător politic în armata sovietică, după 1989 căpătând un sens peiorativ, care reliefează trăsăturile negative ale oamenilor politici români. Eu m-am gândit să împart cuvântul în două: „poli”-cu sensul de mai multe lucruri asemănătoare şi „truc”-sau şmecherie, şiretlic. Sigur că a fost doar un joc de cuvinte despărţite dintr-unul mai mare. N-am plagiat pe nimeni, am vrut doar să subliniez că multe şmecherii mai inventează unii pentru a ne abate de la dreapta judecată...
Iar despre anunţatul proiect al elaborării altei teze de doctorat, n-am nicio îndoială că se poate face. Mai trebuie stabilit de unde! Mai precis, de la cine!