Săracii-n duh şi întristaţii,
flămânzii şi cei prigoniţi
din pricină că Mă urmează,
vor fi în ceruri răsplătiţi.

Voi, sare a Pământului,
veţi fi lumină pentru semeni
dac-ale voastre fapte n-o să fie
pricină de cârtire pentru nimeni

şi veţi primi împărăţia
din cer, dacă prin fermitate
pe farisei şi cărturari
îi veţi întrece-n puritate.

Aflaţi că nu doar ucigaşul
va fi cu-asprime judecat,
ci şi acela ce pe drum
cu pârâşul nu s-a-mpăcat.

O preacurvie-i făptuită
când pofta-n inimă mijeşte.
De-aceea, zic: de ochiul drept
către păcat se aţinteşte,

nu ezita, ci-ndată-l scoate
şi scapă-te de putregai,
ca morţii în întregul trup
liberă mână să nu-i dai.

Tot astfel dacă mâna ta
cu binele-i în învrăjbire,
reteaz-o şi atuncea trupul
va fi salvat de la pieire.

Vă-ndemn să cultivaţi iubirea
- scump dar al Tatălui ceresc –
şi să-i iubiţi şi pe vrăjmaşi,
nu doar pe-acei ce vă iubesc.

Celor ce cer voi să le daţi
şi răsplătiţi răul cu bine,
aşa cum soarele şi ploaia
de-a valma fericesc pe orişicine.

Nu ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte
va stinge-n lume răutatea,
ci doar iubirea este-n stare
să-ngenuncheze chiar şi moartea.

Iubiţi-vă cum vă iubesc
şi-o să-Mi fiţi dragi pentru vecie,
căci din iubire-am fost făcuţi
şi prin iubire lumea-i vie.

În miluiri să procedaţi
cu-atât de multă discreţie,
încât ce face mâna dreaptă,
cealaltă mână să nu ştie.

La îndemână toţi aveţi
pomana, rugăciunea, postul –
acest trio al dragostei concrete
pentru acel ce-n viaţă-şi ştie rostul.

Rugaţi-vă neîncetat!
Prin rugă sufletul călătoreşte
la viul Dumnezeu din ceruri,
iar inima se primeneşte.

Rugându-vă cu stăruinţă,
nu vă-ndoiţi c-o să primiţi
mai mult decât vă-nchipuiţi
şi vi-i de strictă trebuinţă.

Dar n-o faceţi în văzul lumii
cum fac atâţia ipocriţi,
ci-ascunşi şi cu sinceritate
voi Tatăl nostru să-l rostiţi,

atenţi la sacru-angajament
din rugăciunea ce-o-nălţăm:
„Iar Tu greşelile ne iartă
precum greşiţii ni-i iertăm”!

La fel e postul de faţadă
pentru impresie deşartă –
fiind de Tatăl rău văzut,
făţarnicii au bună plată.

Adevăratele comori
nu-s de rugină atacate
şi nici pentru tâlhari ispită,
ci-n ceruri sunt depozitate.

Iată de ce nu amânaţi
să vă măriţi comoara-ntruna
prin hotărârea de-a sluji
pe Dumnezeu, nu pe Mamona,

ştiut fiind că-i imposibil
la doi stăpâni să slugăreşti –
de ţii la unul dintre ei,
pe-al doilea îl nesocoteşti.

Alegerea înseamnă drumul
de fiecare preferat –
îngustul drum către viaţă,
ori spre pierzare drumul lat?...

Nu staţi pe gânduri, mai ales
că după Mine o să vină
cohorte de proroci satanizaţi,
duhnind cale de-o poştă a minciună,

care la Judecată vor pretinde
- deşi de-acuma-s condamnaţi –
c-au prorocit în al Meu nume
şi, ca atare, merită salvaţi.

George PETROVAI

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News