Cei mai prompţi au deja lemnele crăpate şi aşezate în magazii sau în balcoane. Grămezile de lemne aşezate până sub geamuri face parte din peisajul autentic local.


„Chiar şi cei care au gazul în locuinţe mai iau lemne de la mine”

Vânzătorii de lemne povestesc că astfel îşi câştigă pâinea de zi cu zi. O căruţă de lemne costă între 300 şi 400 lei, în funcţie de încărcătură. De cele mai multe ori, acestea sunt tăiate la metru. Comercianţii au povestit că lemnele trec greu, deoarece lumea duce lipsa banilor. Ceva vânzări mai bune se fac abia în perioada plătirii salariilor sau pensiilor.

„Oamenii n-au bani şi lemnele se vând tot mai greu. Ieri, am venit cu ele şi am stat toată ziua în aşteptarea unui cumpărător, dar n-a apărut nimeni. Doar au venit şi s-au interesat de preţ şi au spus că aşteaptă să le intre banii ca să le poată plăti. Azi am ieşit din nou şi sper că voi reuşi să le dau. Din asta trăiesc de-o viaţă şi nu ştiu să fac altceva. E muncă multă cu adusul lemnelor de la pădure. Trebuie tăiate şi pregătite, apoi încărcate şi transportate cu ştraful de la o distanţă de 25 kilometri. Mai sunt foarte mulţi sigheteni care se încălzesc cu lemne. Chiar şi cei care au gazul în locuinţe mai iau lemne de la mine. Nu şi-au stricat sobele şi mai aprind în ele focul când li se face dor, în timp ce unii şi-au făcut şeminee”, ne-a povestit Vasile.

21 lei pentru metrul cub de lemn tăiat

La fel de solicitaţi în această perioadă sunt şi cei care crapă lemnele. Gheorghe Gherasim se ocupă de această muncă de câţiva ani şi are mult de lucru. Dispune de o drujbă, un topor şi multă putere de muncă. Din asta îşi întreţine familia numeroasă. A povestit că are şapte copii, iar în casă sunt în prezent nouă guri de hrănit. „Asta fac zilnic, pentru că nu pot aştepta să cadă banii din cer. Muncesc de dimineaţa până seara, numai să am ce le pune pe masă la copii. Stăm nouă suflete într-o cameră şi nu ducem deloc o viaţă uşoară. Pentru fiecare metru cub de lemn pe care îl tai primesc 21 lei şi intră între patru şi şase metri de lemn pe o căruţă. Reuşesc să crap un ştraf în vreo trei ore, dacă sunt în formă şi mă străduiesc. De nu aş fi sănătos să pot lucra, am muri de foame. Ne descurcăm cum putem şi ne câştigăm pâinea cinstit, cu sudoarea frunţii”, a conchis bărbatul.


Preluare: InfoMM.ro

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News

Citește și