Însă nimic nu se compară
cu vara și-ale ei ispite,
când soarele revigorat
esența vieții ne trimite

prin cald, lumină și-alternanță,
căci fără el, n-ar mai rămâne
din viul diversificat
decât niște sărmane urme,

acele prime vietăți
ce stau la baza viului,
fără să simtă trebuința
luminii și a caldului.

Tocmai de-aceea în vechime
omul la soare se-nchina,
cinstindu-l ca pe-un mare zeu
de care viața-i depindea:

În Panteonul egiptean
și-n lumea microneziană,
la loc de frunte era Ra
prin preoțimea lui avană;

însuși Socrate înțeleptul,
ce zeii greci i-a tachinat
și-n cuget a făcut lumină,
numai la soare s-a-nchinat;

chiar împăratul Constantin,
ce creștinismul l-a impus,
până pe patul lui de moarte
a adorat astrul de sus

și-abia atunci s-a botezat
în crezul cultivat politic,
din el făcând ortodoxia
un sfânt alimentat cu mitic.

Aici mai trebuie incluse
acele nații din Americi
(azteci, incași și alți solari),
toate stropșite de iberici...

Coeziunea e deplină
cu următoarea precizare:
Deși creștini, noi invocam
astrul ceresc cu Sfântul Soare!

Iar Sfântul Soare-mi dăruia
atâtea bucurii de neuitat
la câmp și-n codrul primitor,
apoi la Ronișoara la scăldat.

În paranteză fie spus,
pârâul care curge-alene
aproape de căsuța noastră,
avea pe-atunci mulți raci și mrene.

Azi, însă, nesimțiții toți
l-au transformat în colector
de zoaie, plastic și-alte cele,
unde doar broaștele nu mor...

Tare-mi plăcea la câmp cu mama,
că-n timp ce ea prășea de zor,
eu mă jucam de unul singur
sau păsări urmăream în zbor,

închipuindu-mi că odată
și eu ca ele voi zbura
până la norul alburiu,
ce în tării se tot schimba.

Vedeam în zare ciocârlia
spre-albastrul cer cum se-nălța
și cum în liniștea deplină
doar cântul ei se auzea...

Venea apoi al mesei ceas
cu ritualul așteptat:
energicul spălat pe mâini
cu apa dintr-un vas smălțat,

pe urmă pâinea feliată
și hrana-ntinsă ca o mană
de mâinile măicuței mele
cu iute iz de buruiană.

Când seara o porneam spre casă,
eu pretindeam că-s obosit
și mama mă sălta cu drag
pe spatele ei mult trudit,

unde eram așa ferice,
lipit de ea și legănat,
încât chiar ațipeam nițel
pân-ajungeam l-al nost olat.

Dar tot atunci, ca prin minune
și spre revolta celorlalți,
pe loc uitam de oboseală
ca să-ntâlnesc niște fârtați...

O bucurie similară
cu tata-n brazdă mă cerca,
deși era un om abraș
și rareori mă alinta.

Dar îmi plăcea îndemânarea
cu care iarba o tăia
(în brazde ample și precise),
ca un artist ce zămislea.

Mergeam în urma lui pe brazdă,
cu simțurile activate:
Vedeam cum iarba-n pale grele
surâde chiar și după moarte,

simțeam în nări mirosul crud
al florilor înrourate
și deslușeam în fâșâit
protestul ierbii condamnate.

Pe lângă noi, terenul luptei
cu miliarde de răpuși,
era de păsări cercetat
pentru a ciuguli intruși.

Iar alte multe păsărele
mă delectau cu-a lor cântare,
o simfonie închinată
naturii fără de hotare.

Și toată firea înota
în a căldurii apă mare,
care creștea cât timp pe cer
astrul era în cățărare.

Adesea parte noi aveam
de-o ploaie caldă și rapidă,
iar eu în ea mă bălăceam
cu îndârjirea mea avidă,

până ce mă certau ai mei
că iarăși nu-s la adăpost
și c-aș putea parte să am
de vreo surpriză fără rost...

Revăd apoi mersu-n pădure
cu a copiilor grupare,
unde intram în lumea umbrei
și-a păsăretului cântare,

un ciripit la unison
pe-o arie desăvârșită,
că unii Ciripeș numeau
întreaga zonă-mpădurită.

Mă fermeca purul amestec
de sunete și de culoare
din uriașul templu viu
al facerii originare:

Acordul foșnet-ciripit
din verdele coronament,
precum și-ansamblul de lumini
cu rol de cosmic ornament,

pe care picurii de rouă
le reflectau neîncetat
sub forma unor minijerbe
în aerul îmbălsămat.

În raiul ăsta adunam
ciuperci și vreascuri pentru foc,
nu înainte de-a porni
un foarte nebunatic joc.

Firește c-a noastră arenă
era un loc foarte-nsemnat,
pe care de comun acord
l-am botezat „Drum măturat”.

Aici, feriți de zăpușeală
și de-ncruntarea părintească,
porneam întreceri ce tindeau
la sfântu-așteaptă să se-oprească.

Așa că ajungeam acasă
târziu, flămânzi și obosiți,
însă ca-n ziua ce trecuse
la fel spre pozne de porniți...




Sighetu Marmației,
George PETROVAI
Ianuarie 2024

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News