O postare pe facebook făcută pe pagina „Grupul Civic - Sighet″ m-a trimis la tastatură pentru a scrie despre un subiect care pare a fi interminabil: raportul dintre inteligenţă ṣi înălţimea omului. Sau, putem să-i spunem altfel: raportul dintre înălţimea vremelnicei funcţii dobândite pe baza naivităţii naţionale ṣi rezultatul concret al celebrei lozinci „fă-te că lucrezi″.
Pe „Grupul Civic-Sighet scrie scurt ṣi bine ţintit: „Cercetare 0,18%, cultură 0,4%, învăţământ 2,1%. România educată″, adică procente bugetul ţării pentru 2023. Cum mai poate fi valabil ce-a spus Blaise Pascal („Omul este doar o trestie, cea mai firavă dintre ființe. Dar este o trestie gânditoare...”) când vezi că pentru cercetare, cultură ṣi învăţământ se propun asemenea resturi insignifiante din bugetul ţării (care, fie vorba între noi, oricum nu se simte prea bine...) ?
Dau un exemplu ca să se vadă că nu doar „România educată″ e „trasă pe dreapta″. Sighetul rămâne în continuare un loc unde se petrece bine de sărbătorile mari ale creṣtinătăţii. Vom vedea din nou reportaje cu turiṣti fericiţi c-au mâncat bine ṣi s-au prins întru îndelungată amintire în horele locale. Cum au ajuns aici, treaba lor. Vreau să spun treaba lor pe cont propriu. Cu maṣinile personale mai degrabă. Cu trenul...nu-i recomandat.
Peisaje avem, Maramureṣul e căutat de turiṣti. Ce bune ar fi niṣte trenuri ṣuierătoare ṣi rapid miṣcătoare din sudul ţăriṣoarei până prin Sighetu Marmaţiei... dar în 2023 dorinţa trece pentru încă un an în sala de aṣteptare a visurilor unor oameni care vor ṣi ei să simtă că România (a se citi aici: guvernanţii) îi bagă în seamă. M-am uitat pe https://cfir.ro/buget-2023 ṣi la propuneri de finanţare pentru calea ferată la Sighet nu scrie nimic. Las cititorului descoperirea întregii informaţii ṣi-i sunt alături în crunta sa dezamăgire care-l va cuprinde.
Trenurile din Maramureṣul istoric pot – după cum se poate constata - să meargă la depou ṣi să stea acolo, aṣteptând ca altele mai tinere să le ia locul zburdând pe noua infrastructură feroviară care va fi să fie nu se ṣtie când. Numai că în prea lunga aṣteptare o să le cam îngheţe osiile scârţâinde.
Revenind la cugetarea lui Pascal ṣi văzând că „României educate″ i se tot ia, nu i se dă, stau ṣi mă întreb dacă omul nu cumva s-a transformat dintr-o trestie gânditoare doar într-o trestie.
Trestia, o poate bate vântul oricât ṣi din orice direcţie. Se apleacă, dar nu se rupe. Rămâne pe poziţie. La minister, dar la fel de imperturbabilă poate fi ṣi mai sus...
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News