Articolul pe care l-am citit pe www.sighet247.ro despre criza de donatori de sânge în Maramureş mă face să completez ce scrie acolo cu descrierea situaţiei actuale a recoltării sângelui în capitala Maramureşului istoric.
Ca să fii donator de sânge în Sighetu Marmaţiei, ar fi bine – în afară de starea corespunzătoare de sănătate – să te poţi încadra intr-una din următoarele situaţii:
-să fii pensionar/ă cu respectarea limitei de vârstă pentru donare
-să fii în concediu
-să fii învoit de la serviciu
-să-ţi iei o zi de concediu
-să nu lucrezi nicăieri
-să lucrezi în schimbul II sau în schimbul III
Dacă cineva se încadrează măcar într-una dintre aceste cerinţe, plus condiția obligatorie să aibă infinită răbdare stând la coadă, poate fi donator de sânge.
Pentru cei care nu cunosc problema de la faţa locului, adică de la spitalul din Sighet, secţia Laborator de Analize Medicale, fac anumite precizări despre modul cum se desfăşoară acţiunea de recoltare de sânge. Cunosc foarte bine totul, fiind coparticipant la ultima donare de sânge în oraşul nostru.
Până cu 2 luni în urmă recoltarea lunară(!) se făcea aproape de scările Policlinicii, la celelalte scări, aproape de stradă. Acum locul s-a mutat în interiorul spitalului, deşi vechiul sediu de recoltare era mai bun decât actualul. Cel puţin acolo nu stăteau la rând oameni pentru a-şi ridica rezultatele analizelor medicale. Acum statul la coadă are şi scopul obţinerii rezultatelor analizelor medicale făcute, cu consecinţa firească a creşterii gradului de înghesuială.
E remarcabil devotamentul personalului medical care vine din Baia Mare cu întreaga aparatură necesară recoltării. Doamnele asistente ale spitalului fac şi ele treabă bună, încercând să ajute pe toată lumea care are nevoie de ajutor. Omul stă 2-3 ore la coadă, se enervează, îi trece, se gândeşte să plece, iar din nou îi trece şi ajunge până la urmă să dea sânge, în cele mai înghesuite condiţii pe care ni le putem imaginea pentru asemenea momente.
Articolul de la care am plecat zice că-i criză de donatori de sânge în judeţ. Păi cum să nu fie, că nu oricine se poate încadra oricând într-unul din cazurile despre care am vorbit la începutul articolului! Sighetul a avut până acum câţiva ani un Centru permanent de recoltare sanguină! Acum nu se mai poate. În loc de Centru permanent, cu program de lucru în fiecare zi lucrătoare, ni se „oferă” prilejul de a ne testa nervii când dorim să donăm sânge.
Oare spitalul din Sighet nu poate găsi soluţia miraculoasă(?) a aducerii unui medic specialist în domeniu şi a dotării Centrului de recoltare cu toată aparatura necesară desfăşurării optime a unui act medical de pe urma căruia oricine poate avea nevoie într-o zi?
Citesc pe noul site (nou pentru mine!) că sunt cam 20 de donatori pe zi. N-am datele statistice, dar nu cred că o dată pe lună în Sighet sunt mai mult de 20-30 de donatori. Cum ar fi dacă zilnic ar veni câte 10, nu mai mulţi? 10 oameni x 20 de zile lucrătoare=200 de donatori! Ar fi prea frumos, nu?
Explicaţii şi justificări despre situaţia deplorabilă de azi am mai auzit. Sper că în cel mai scurt timp să se rezolve problema. Noi ne facem iluzia că se poate. Cine ar trebui să rezolve problema să nu-şi facă (tot) iluzia că vom tăcea...