Orice român (încă nespălat pe creier) știe că în atotputernica breaslă a magistraților postdecembriști, coloana vertebrală a statului paralel, intră la grămadă judecătorii și procurorii. Adică toți aceia care taie și spânzură în țara asta oropsită, sunt plătiți regește pentru mulțimea erorilor comise și a prestațiilor de tot rahatul în situații clare ca lumina zilei, iar atunci când calcă zdravăn pe bec la întocmirea dosarului și pronunțarea sentinței, ei „nu pot fi cercetați, reținuți, arestați, percheziționați sau trimiși în judecată fără avizul ministrului Justiției” (vezi daunele/despăgubirile plătite nedreptățiților nu de ei – judecători și procurori, ci de statul român, după hotărârile CEDO).

De unde lesne se poate vedea (cum, de altminteri, s-a întâmplat de atâtea ori pe meleagurile postdecembriste) că una afirmă șeful statului, alta decide Consiliul Suprem al Magistraturii (CSM) și cu totul altceva se întâmplă în realitate prin vrerea ministrului Justiției, îndeosebi atuncea când acesta se crede atotștiutor și are o sfidătoare orientare politică (antologicul caz al necușerului Tudorel Toader).

Nu știu cum este în alte țări (am în vedere țările mai educate, mai puțin corupte și cu un nivel de trai mult mai ridicat ca la noi), dar în România tuturor posibilităților mafiote (de la găinării și până la absolut toate formele de genocid politizat, de la frecventa trădare și până la atrocea batjocorire a bătrânilor în azilele-lagăre) eu cred că din corpul magistraților n-ar trebui să facă parte și procurorii. Și iată de ce. Pentru că uriașa forță malefică a ăstora (aliați prin protocoale secrete și cu securiștii), întru deținerea de informații șantajabile despre toți aleșii demonocratici (președinte, parlamentari, miniștri, secretari de stat, șefi de instituții și agenții naționale, ambasadori, consuli, academicieni, rectori, președinți de consilii județene, prefecți, primari, consilieri), nu numai că face din ei elita bugetarilor nesimțiți (venituri de zeci de ori mai mari ca cele ale cadrelor didactice oneste, căci beneficiază de însemnate scutiri și felurite sporuri consistente, precum: de condiții grele de muncă, de păstrare a confidențialității, de risc și suprasolicitare neuropsihică, mai nou „mizilicul” de 25% din leafă deoarece lucrează cu secrete de stat), dar asigură totodată indestructibilitatea statului paralel, care dă neîncetat cu tifla nevolnicului stat la vedere, inclusiv prin tergiversarea de către actuala coaliție și „rotativă”/rocadă pesedisto-penelistă a chestiunii veniturilor scandalos de mari.

Și când te gândești că ea (chestiunea) este insistent recomandată aflătorilor în treabă, porecliți cârmuitori, de către oficialii europeni (nu de-acuma, ci de mai mulți ani) și că nerezolvarea ei, în sensul diminuării enormului decalaj dintre veniturile maxime și cele minime, poate atrage după sine reducerea fondurilor puse la dispoziția României!

Însă, la fel ca în „iepoca” ciucăiților, mai aproape de hoiturile actualilor ciolăcari tembeli sunt cămășile lor murdare de minciună și impostură decât incomodele uniforme impuse de Bruxelles...

Dovada cea mai convingătoare (și mai dezolantă pentru grosul românilor) o constituie componența nemintosului Cabinet Ciolacu: cu loazele de Marian Neacșu și Marian-Cătălin Predoiu ca vicepremieri, cu Marcel-Ioan Boloș la Finanțe și Adrian Câciu (ăla cu gaura de 20 miliarde lei în buget) la Fondurile Europene, cu spanacul de Sorin Grindeanu la Transporturi, superpolitrucul de Angel Tîlvăr la Apărare, necalificata Alina Gorghiu la Justiție, puțin educata Ligia Deca la Educație și total inculta Raluca Turcan la Cultură.

Cu o asemenea garnitură coșmarescă, viitorul de groază al românilor este garantat...

George PETROVAI

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News