Comunică fără ca mai întâi să se pună de acord ṣi abia apoi să trâmbiţeze. Unul zice într-un fel, ceilalţi, zic că nu-i aṣa. Stăm ṣi ne uităm uimiţi la administraţia actuală cum găseṣte motive de gâlceavă din care noi trebuie să deducem că unul (sau unii) vor, dar nu pot de ceilalţi.
Unii sunt buni, au iniţiative, ceilalţi „joacă la trecerea timpului″. Cei din urmă, probabil că se gândesc că nefăcând nimic, nici bun, nici rău, nici bine, nici greṣit, vor avea parte de binecunoscuta vorbă românească „apa trece, pietrele rămân″, ṣi la următoarele alegeri tot ei vor fi pe capul nostru.
Acum, „mărul discordiei″ e Sala de spectacole „Viorel Costin″. Domnul primar dă un comunicat de parcă primarul ar fi altă persoană, nu domnia sa. Pe pagina sa de facebook, scrie aṣa: „Propunerea primarului municipiului Sighetu Marmației privind alocarea sumei de 500.000 lei pentru reabilitarea fațadei clădirii Sălii de Spectacole Viorel Costin și a sumei de 71.000 lei pentru edificarea bustului marelui om de cultură Mihail Dăncuș, ce urma a fi amplasat în incinta Muzeului Satului care-i poartă numele, sumă alocată din fondul de rezervă al Consiliului Județean Maramureș nu a întrunit votul consilierilor locali, convocați azi, 31 mai 2022, în ședința ordinară. Nu e nevoie de cultură în Sighet, nu ne respectăm valorile sau...!?″
Să ne lămurim. Toţi sighetenii ṣtiu cine le este primar. Textul trimis spre răspândire pentru buna noastră informare, ar fi trebuit să înceapă cu „La propunerea mea privind alocarea sumei ″, etc. Lumea ar fi înţeles din prima că propunerea a aparţinut primarului, că doar pe facebook scrie al cui e textul, e ṣi o poză, deci nu avem cum să ne gândim că alt Vasile Moldovan a făcut propuneri la ṣedinţa de Consiliu local.
Miezul problemei e altul, nu cum comunică Vasile Moldovan despre iniţiativele primarului cu acelaṣi C.N.P. Propunerea asta cu 500.000 de lei e o glumă. Nu spun ce fel de glumă, fiecare poate ataṣa un adjectiv lângă cuvântul „glumă″. Eu spun că ar trebui să ieṣim din mentalitatea de a reface, reconstrui doar pe unde se vede ṣi să se pună serios problema cam la ce distanţă de siguranţă ar trebui să fim când Sala „Viorel Costin″ ne va oferi un ultim spectacol, prăbuṣindu-se din cauza adormiţilor noṣtri conducători locali.
Nici dacă era vorba de 500.000 de euro n-as fi fost surprins pozitiv. E prea puţin pentru reconstrucţia de care are nevoie sala de spectacole. „Sala Viorel Costin, a fost construita în 1802 și este pe lista clădirilor de patrimoniu protejate’’, ne informează ṣi pe noi ṣi pe domnul primar doamna consilier Adriana Curmei, tot pe facebook.
Vârtejul istoriei a făcut ca acum 220 de ani alţii, alt regim politic, altă ţară să construiască ceva trainic ṣi important pentru locuitorii Sighetului actual. Acum aṣteptăm momentul când clădirea se va dărâma. Apoi „vom face altul ṣi mai frumos/ pe râu în jos″. Un cântec din copilărie despre un pod de piatră... Sala de spectacole lăsată de mulţi ani în paragină, în nefolosinţă ṣi în aṣteptarea imploziei ei e tot din piatră, în mare parte. Şi în curs de dărâmare.
Până la ultimul ei spectacol, Sala „Viorel Costin″ va fi puţin pomădată. Presupun că până la urmă C.L. va vota alocarea mărunţiṣului de 500.000 de lei, deṣi pentru refacerea impozantei clădiri e nevoie de câteva milioane de euro!!!
„Sa nu uitam ca acest imobil avea șansa să fie restaurant pe fonduri altele decât cele din bugetul local, dar din comoditate sau ignoranță nu ai dispus trimiterea unui singur act care ar fi făcut posibila realizarea proiectului. Document care ti-a fost pus la dispoziție. Deci, hai sa ne respectam istoria și valorile și/sau ......?″.
Scrie tot doamna Curmei în răspunsul dat domnului Moldovan. Acuzaţii, ofensive ṣi contraofensive. Exact ce spuneam la începutul articolului. O veṣnică gâlceavă între unii ṣi alţii. Meciurile lor nu se termină odată cu ṣedinţele. Continuă ṣi în lumea virtuală, acolo unde tot românu-i puternic, are îniţiative ṣi curaj (de multe ori sub pseudonime care scapă de eventuala tragere la răspundere pentru cele scrise). Rezultatul, adică cu ce ne alegem noi, cu ce se alege oraṣul, e întotdeauna acelaṣi.
Zero!...