Suntem săraci, dar mândri! Nu mai avem DE CE să adunăm selectiv deşeurile din sticlă, cele din hârtie sau carton, cele metalice. Cineva spunea că deşeurile astea se adună în containere pe categorii ca să ne învăţăm cu mişcarea. Nu contează că apoi tot ce se sortează conştiincios ajunge în aceeaşi maşină care adună gunoiul.

Comparăm cum eram ieri şi cum suntem azi. Ieri nu eram (aşa) risipitori. Ieri mergeam la Alimentara pentru cumpărături. Azi mergem la Market... Ieri duceam câteva sticle goale cu noi la Alimentara şi ni se scădea din valoarea produsului cumpărat. Ieri conta, azi nu mai contează. Nimeni nu-i ca noi, nu-i aşa? Ieri plăteai ceva la Poştă şi primeai o confirmare pe o hârtie de câţiva centrimetri pătraţi. Azi se folosesc calculatoarele şi primeşti o dovadă c-ai achitat ce trebuia mai mare decât o foaie de hârtie A4. Ieri aveam fabrici de sticlă. Azi...Ieri copiii aveau caiete fabricate în România. Azi...

Dacă ai de plătit o factură care să aibă şi câteva monede de 1 ban, se întâmplă ca la bancă să nu-ţi ia cei câţiva bănuţi. Şi pe la ghişee poţi avea parte de acelaşi exemplu de mândrie financiară. Probabil că la 1, 2, 3 bani nu se uită nimeni dintre colectorii de taxe prin tara asta. Dacă-i aşa, de ce nu se renunţă la mica monedă şi toate preţurile să aibă la sfârşitul lor cifrele 0 sau 5? De exemplu o factură să nu mai fie 70,12 lei, ci 70,10 sau 70,15 lei. Dacă eu adun un sfert de kilogram de monede de 1 ban şi mă duc să-mi cumpăr ceva, pot? Asta-i întrebare ca la Radio Erevan. Sigur că pot, dar pe riscul meu...

„Codru-i frate cu românul”, se spune. Pe cale de consecinţă şi românul e fratele codrului. Dar dacă tăiem toţi copacii şi-i trimitem la export, cu cine se va mai înfrăţi românul? Probabil cu cerul, că pământul e deja în mare parte al străinilor!

Pentru că tot am scris despre „fraţi”, termin articolul spunând ceva şi despre „surori”. Cineva a zis (n-am aflat cine) că
„Orice risipă este o sora mai mică a sărăciei.”

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News