Căci poezia alta nu-i
- ca muzică a slovelor –
decât nectarul stors cu trudă
din fandoseala muzelor,

care pe urmă-i picurat
în inimi de alean robite,
ca omul mai uman să fie
prin zbor spre zări nemărginite...

Te-ai dus, Valer, luând mărgeaua
din zestrea șarpelui cu pene,
ca Ionu’ Împăratului
netimpul să și-l bucure alene.

Acuma c-amândoi sunteți
pe plaiurile veșniciei,
unde precis vă delectați
cu-ndivinarea poeziei,

cuvine-se să nu-i uitați
pe-amicii încă în viață –
ba inspirându-i peste fire,
ba dându-le în somn povață.

Pentru că noi, rămașii, știm
ce voi, plecații, știți mai bine –
pe rând de-aicea toți ne ducem
în lumea umbrelor depline,

de unde doar Mântuitorul
a revenit la ființare
și unde nimenea nu duce
nimic din fizica sforțare,

ci va rămâne printre vii
cu zestrea sa spirituală,
dovadă cum că n-a trăit
degeaba-ntr-o lume nasoală.

De-aceea cred c-ar trebui
să facem tot ce ni-i permis,
ca întâlnirea netrupească
să fie un regal de vis.


George PETROVAI

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News