Așa cum bine se știe, din anul 1968, odată cu intrarea în vigoare a legii reorganizării administrative a României, numele oficial al localității Sighet este Sighetul Marmației (după cum este menționat în Decretul 799 din 1964), scrie glasulmm.ro
Numai că atât localnicii, cât și autoritățile locale au considerat că forma articulată a oiconimului Sighet, în sintagma Sighetul Marmației, era oarecum dificil de pronunțat și mult mai ușor de utilizat ar fi varianta nearticulată, adică Sighetu Marmației.
Cum însă pe vremea respectivă (în plin regim comunist, autoritar prin excelență) nimeni nu își permitea să modifice numele unei localități fără acordul autorităților centrale, în anul 1973, câțiva intelectuali maramureșeni, “dovedind preocupări pentru problemele de limbă și interes pentru puritatea acesteia, intransigență în fața unor tendințe izolate de a introduce reforme lingvistice”, decid să-l consulte pe academicianul Iorgu Iordan “asupra modului de scriere a toponimului Sighetul Marmației, cu -l- sau fără -l-”.
Evident, răspunsul lui Iordan a fost previzibil: “Sighetul se scrie cu -l- la sfârșitul cuvântului”.
Un alt semnal de alarmă
Fenomenul de suprimare a articolului hotărât din numele compuse a unor localități nu era unul izolat, din moment ce a fost semnalat și de un alt academician, Alexandru Graur, într-o lucrare publicată în 1972, unde atrăgea atenția asupra faptului că formele nearticulate ale denumirii unor localități folosite de localnici, apoi de autorități, au început să apară și pe inscripțiile locale.
Regulile Academiei sunt abuzive?
Nu știm cât de intransigente au fost organele de partid și de stat în chestiunea respectării regulilor gramaticale impuse de Academia Română; cert este că, după schimbarea regimului politic (în 1989), noile autorități, alese prin vot democratic, au considerat că Iorgu Iordan nu a avut dreptate atunci când a spus că Sighetul (Marmației) “se scrie cu -l- la sfârșitul cuvântului”.
Ba mai mult, au apreciat că regulile Academiei sunt abuzive și nu corespund cu realitatea din teren. Din acest motiv, toate însemnele oficiale ale localităților au fost modificate peste noapte, înscrisurile, cât și inscripțiile de pe clădirile Primăriilor sau indicatoarele rutiere de la periferia localităților. Cu timpul, noua denumire s-a ofi cializat și a fost preluată și de autoritățile județene, respectiv centrale.
În momentul de față, toate localitățile din județul Maramureș aflate în această situație folosesc în înscrisuri forma nearticulată. Este vorba, invariabil, de cuvinte compuse, unde articolul enclitic al unui substantiv masculin (în nominativ sau acuzativ) a fost suprimat ca urmare a procesului de vorbire. A rezultat, în mod firesc, o formă populară, care nu este neapărat și cea corectă din punct de vedere gramatical.
“Greu cu limba română”
Situația a ajuns de-a dreptul hilară, zilele trecute când, pe un grup al unei rețele de socializare, cineva (un oarecare Nicu M.) postează o poză cu un indicator rutier, de la marginea orașului Baia Mare, unde numele localității Sighet apare, spre consternarea și chiar revolta unor membri ai grupuluii, în forma: “Sighetul Marmației”. Fotografia este însoțită de comentariul: “Greu cu limba română. Ce pretenții să mai avem?”.
Faptul că, uneori, uzanța bate legea nu e o noutate, dar să te revolți și să acuzi pe cineva atunci când scrie sau pronunță corect, e o manifestare specifică analfabeților funcționali.
Preluare: glasulmm.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News