De câteva luni a intrat în vigoare și în România S.G.R. (Sistemul Garanție-Returnare), menit să reducă poluarea mediului înconjurător și să încurajeze reciclarea. Un sistem bun, putem zice, având în vedere că malurile râurilor și pădurile din România sunt pline de gunoaie, în special PET-uri, doze, pungi etc., aruncate la întâmplare de către mulți români inconștienți.
Sistemul funcționează simplu, în teorie: pentru multe produse cumpărate se percepe o taxă de garanție de 50 de bani, iar la momentul returnării ambalajului gol, se recuperează acea garanție. Din păcate, sistemul este prost implementat și gestionat de către stat și marii retaileri, ducând o lipsă cronică de infrastructură.
Deși legea prevede că orice cetățean se poate prezenta la orice magazin cu ambalajele goale pentru a-și recupera banii, în practică niciun magazin nu acceptă ambalaje goale, inventând diverse motive care nu sunt legale. Singura variantă ce rămâne la îndemâna cetățenilor este să se prezinte în parcările marilor retaileri din orașele mai mari și să depună bucată cu bucată fiecare ambalaj în fanta automatului de preluare a acestora.
Aceste sisteme automate sunt mult prea puține raportat la câte ar fi necesare. Și acestea care există mai mult nu funcționează sau se blochează tot la câteva minute. Acest fapt blochează sistemul și enervează pe toată lumea.
Vă redau mai jos cazul subsemnatului, care în data de 29 iulie a.c., după ce am adunat doi saci mari de diverse PET-uri, sticle etc., am vrut să ajut natura returnându-le și să îmi recuperez garanția plătită la achiziționarea acestora.
M-am prezentat în jurul orei 18 la supermarketul „Penny” din cart. Cuza Vodă ca să văd că automatul nu funcționează și este defect de câteva zile. Am mers mai departe la supermarketurile „Carrefour” și mai apoi la „Lidl”, unde la fel, automatele erau nefuncționale.
Am mers mai departe la „Kaufland”, unde din patru automate, erau oarecum funcționale doar două. O coadă imensă de oameni nervoși: patroni de baruri și restaurante atât din Sighet cât și de pe sate, cu mii de ambalaje colectate se chinuiau să le introducă în fanta automatelor, care se blocau non stop. Tot la câteva minute, trebuia ca un cetățean să meargă la recepția supermarketului și să anunțe să trimită pe cineva să le deblocheze. După câteva minute apărea un angajat, intra în camera tehnică, meșterea ceva acolo și iar reporneau automatele, ca după câteva minute să se blocheze din nou. Iar trebuia mers în interior și anunțat că nu funcționează, iar venea angajatul și iar pleca și iar venea și tot așa.
Întrebat de ce nu stă acolo permanent să asigure funcționarea automatelor, angajatul a răspuns că nu are voie, că între timp trebuie să aranjeze marfă pe raft, să facă curat etc. Plus mizeria de nedescris ce este la acele automate, infestare cu viespi, tălpile ți se lipesc de podea, miros pestilențial etc.
Așa au înțeles să își respecte clienții marii retaileri din Sighet, bătându-și joc de aceștia. Nici nu vreau să mă gândesc ce face un pensionar sau cineva care nu are autoturism, cum se chinuie să care plase sau saci de ambalaje pe jos, prin căldură sau ploaie, de la un supermarket la altul doar să afle că acestea sunt defecte sau să stea ore în șir la coadă.
Atât a putut statul român și atât pot și marile supermarketuri din România!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News