E cât se poate de clar că, dacă România nu făcea parte din Uniunea Europeană (UE), acest mesaj limpede și răspicat al ambasadorilor străini ar fi constituit începutul dramatic al izolării noastre pe plan internațional. Tocmai de aceea, factorii decizionali din UE (organism suprastatal în care, fără să îndeplinim criteriile de aderare, am fost acceptați la 1 ianuarie 2007) depun toate eforturile ca actualii cârmuitori conjuncturali și nevrednici ai României să înțeleagă că țările membre au nu numai drepturi (libera circulație a forței de muncă, posibilitatea de-a atrage însemnate fonduri europene, președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene etc.), ci și obligațiile care decurg din consolidarea fundamentelor unioniste (economice, monetare, cultural-identitare, juridice) de către toate părțile/statele/organizațiile implicate în acest amplu și anevoios proces.

Acuma, n-o să mă opresc la arhicunoscutele și mereu stupefiantele pesederisme (bunăoară așa ca „România nu este o colonie!”, ceea în limbajul țopist al acestora se traduce prin „Amestecul străinilor în treburile noastre curat murdare este strict interzis!”, nici la atâtea și atâtea dăncilisme dăruite cu generozitate omenirii într-o dăncileză fără egal.

N.B.: Întrucât sărăcia spirituală, situată în imediata vecinătate a prostiei, dobândește propria și năucitoarea ei măreție (sic!) cu ajutorul patetismelor patriotarde (cam așa ca în sforăitorul discurs al premieriței pentru oficialii europeni despre sentimentele României pesederizate), ba chiar tangentează cu genialitatea în căpățânile acelor „patrioți” care țin morțiș să huzurească vreo câțiva ani în destrăbălatul Occident, via Parlamentul European, iată motivul penibil pentru care antenista Carmen Avram mărturisește printre lacrimi (de crocodil) că, văzând-o și auzind-o pe Viorica noastră, la țanc a simțit irezistibilul imbold de a face mai mult pentru țărișoara asta și pentru locuitorii ei. Este că vi se pare cunoscut? Mă rog, aceeași Mărie dar cu altă pălărie, respectiv Caragiale depășit de caraghioasele creaturi cu ifose din năprasnicele noastre zile...

În schimb, fidel temei anunțată în titlul acestui articol, voi ilustra țopismul sau politica țoapelor pesedisto-aldiste prin trei probe concludente:

1) Potrivit protocolului din oricare țară de pe aceată planetă și dincolo de fricțiunile sau antipatiile dintre oficiali, la intrarea în Parlament șeful statului trebuie să fie întâmpinat și salutat de președintele/președinții Camerei/Camerelor! Nu și la noi (vorba ceea, ca la noi la nimenea), unde – cu ocazia aniversării celor 15 ani de la primirea României în NATO – sinistrul tandem Dragnea-Tăriceanu și nostima Viorica Dăncilă s-au prefăcut (evident, ostentativ) că nu-l văd pe președintele Klaus Iohannis, deși știau că aceste cutremurătoare dovezi de bădărănie vor face înconjurul Pământului. A nu se uita că mojicia celor trei mari mititei este anterioară discursului ținut de șeful statului, iar prin aceasta ea este definitiv neghioabă și incurabilă, adică de-o seamă cu prostia! Apropo, nea Tăricene, pentru că tot faci atâta caz de patriotism, de ce nu-ți dai demisia după impardonabila serie de gafe comise inconștient sau – mai știi ? – cu bună știință (oricum pute a trădare!) la Congresul udemeriștilor din februarie de la Cluj-Napoca, întâlnire la care, în prezența neromânească a matale (cică omul doi în stat) s-a vorbit numai ungurește, s-a intonat imnul Ungariei, nu și al României, și s-a arborat doar drapelul țării vecine și al secuilor?!

2) Distinsa țoapă Olguța (cred că n-ați uitat că i s-a adresat premierului Sorin Grindeanu cu „măi pulifrici”) și cu soțul Claudiu Olguțu Manda au nuntit ca-n povești de groază în plin post al Paștelui. Cică ar fi primit dezlegare pentru această netrebuincioasă desfrânare politrucianistă de la preot. De la care, cucoană? Pesemne de la unul dintre aceia care sunt oricând dispuși să organizeze dezbateri politice în incinta bisericii...

3) Gabriel Leș (auzi ce nume!), fost și actual ministru al Apărării după reșapare, afirmă că președintele Iohannis nu prea are habar de tenebrosul plan întru înarmarea armatei române. Care înarmare, nestimabile? Aia care seamănă leit („leșit” în cazul de față) cu autostrăzile lui Răzvan Cuc, cu finanțele lui Orlando, cu legile Tetelului și cu banii neatrași de mintea plumbuită a Rovanei?

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News

Citește și