Partea a doua din seria Trebuința și anevoința înțelepțirii omului abordează procesul vital al înțelepțirii noastre dintr-o perspectivă eminamente filosofică, fapt ilustrat cu ajutorul titlului Diferențe și permanențe în gândirea filosofică.
Sigur, o abordare rezonabilă, iar prin aceasta selectivă, căci – așa cum just afirmă gânditorul român Petre P. Panaitescu – filosofia nu poate fi studiată aidoma științelor pozitive, adică în mod dogmatic, ci numai în mod istoric.
Ceea ce înseamnă, ne informează Negulescu în tratatul Problema ontologică (Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1972) că „suntem siliți să ne adresăm fiecărui filozof în parte și să-i ascultăm părerile, rămânând, firește, liberi să credem pe unii sau pe alții sau pe nici unul dintr-înșii, după structura și afinitățile noastre sufletești”.
Având o mare prețuire pentru bogăția și exactitatea cugetării negulesciene, nu de puține ori am apelat la ea ca la cea mai de nădejde călăuză în argumentație. Cu toate astea, din motive ce privesc costul cărții, el nu încheie în chip firesc lista gânditorilor sortați de mine. Dar niciodată nu este prea târziu în chestiuni de acest gen...
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News