Așa cum arăt în articolul Tragicomedia primului tur al prezidențialelor din România, votul multor români din țară și din străinătate n-a fost neaparat unul rațional și responsabil, ci mai degrabă unul inerțial-antisistemic în cazul mulțimilor care l-au votat cu ambele mâini pe simianul discipol al lui Călin Georgescu, respectiv unul sectaro-frondist în cazul acelor pesediști, care – ofensați că n-au candidat propriu – nu i-au dat voturile liberalului pensionar (la propriu și la figurat) Crin Antonescu, ci l-au plasat pe locul patru, cu peste 1230000 de sufragii, pe independentul și mult dubiosul Victor Ponta, cică unul de-al lor. În paranteză fie spus, Ponta a fost trup și suflet de partea sistemului mafiot (Partidul Social Democrat, Uniunea Social-Liberală, serviciile secrete), organizații pe care le-a servit cu devotament în calitate de președinte PSD, premier și de mai multe ori deputat pesedist, însă atât de nemulțumit că n-a fost el desemnat candidatul fostei alianțe guvernamentale (PSD-PNL-UDMR-minorități), asta după ce redevenise pesedist, pe urmă deputat de Dâmbovița (manevră considerată de sociologul Alin Teodorescu „o oroare”) și fusese înștiințat că din nou va fi exclus din partid dacă nu renunță la ifosele-i cu evident caracter scizionist, numite de el suveranisto-antisistemice (de fapt protestul său era îndreptat doar împotriva actualei conduceri pesediste), încât, încercând să „vândă” auriștilor voturile adunate după primul tur, a aflat cu surprindere, prin vocea prim-vicepreședintelui Marius Lulea, că aceștia nu negociază cu un impostor și un trădător politic. Vorba ceea: „Iubesc trădarea, dar urăsc trădătorii”...

Așa că, nefiind nimeni proprietarul voturilor primite la orice scrutin, în acest caz la primul tur (păi da, că este normal ca opțiunile alegătorilor să se schimbe printr-o informare corectă și un control al impulsurilor între cele două tururi), însă fiind proeuropeni (aproape) toți pesediștii și înțelegând ei, la fel ca tot mai mulți români (neputându-se hotârî cui să dea votul, circa jumătate dintre ei au ales să nu participe la primul tur!), că de data asta problema, mai presus de simpatiile sau antipatiile față de de cei doi finaliști, se cheamă direcțiile pe care aceștia le reprezintă, deci calea politico-economică pe care o va urma România după 18 mai (una proUniunea Europeană și proNATO, adică dătătoare de stabilitate și speranțe îndreptățite de mai bine, cealaltă suveranisto-aventuristă sau generatoare chiar de-acuma de inflație și de teama unui viitor haos politic, în prima instanță prin impunerea unui minoritar și pâclos guvern auristo-potist, apoi - după foarte posibila cădere a lui - prin forțarea în premieră a alegerilor anticipate), este de presupus, prin urmare, că majoritatea votanților lui V. Ponta și toți ai lui C. Antonescu, plus mulți alți români din țară și diasporă, inclusiv dintre simionii primului tur, vor vota pe Nicușor Dan în turul doi al prezidențialelor.

Da, căci între timp au aflat că apartamentele promise în campania electorală de fostul ultraș n-au fost decât păcăleli de marketing (a spus-o păcătosul cu gura lui) și că, totodată, marele „suveranist” le mulțumește americanilor pentru menținerea vizelor în cazul românilor de rând care doresc să călătorească în Statele Unite...

Firește, actualul primar general al Capitalei va fi consistent votat nu pentru că ar fi un gospodar fără pereche sau un foarte iscusit politician, ci pentru că, așa cum spuneam, el reprezintă calea nord-atlantică și europeană, cale grație căreia PIB-ul României a ajuns la aproape 500 de miliarde euro și care, fără ezitări sau răzgândiri, în continuare va fi urmată de un eficient guvern Ilie Bolojan. Când spun „eficient”, am în vedere atât faptul că acesta, beneficiind de larga susținere parlamentară a tuturor formațiunilor proeuropene (PSD, PNL, USR, UDMR, minorități), va fi stabil, cât și reușitele viitorului premier în calitate de președinte al Consiliului Județean Bihor, dar mai ales ca primar în mai multe mandate al Oradei, cel mai occidentalizat oraș al nostru.

Întrucât am amintit mai sus de ordinea candidaților după voturile primite, avem dovada după consumarea primului tur (desigur, politica nu se face cu „dacă” și post factum) că, dacă liderii fostei coaliții erau mai inspirați și-l desemnau pe Ilie Bolojan candidat, caz în care este de presupus că n-ar mai fi candidat Elena Lasconi și Nicușor Dan (poate nici Victor Ponta), acesta nu numai că s-ar fi clasat pe primul loc, dar avea șanse să ajungă președinte din primul tur...

N.B.: Pe 9 noiembrie 2014 am scris și publicat textul Votul rațional împotriva votului inerțial, text în care înfățișez patru tipuri de voturi (la vremea respectivă eram convins că astea sunt toate): (a)Votul rațional (al omului cu capul pe umeri, pe cât posibil fără ingerințe politico-propagandistice); (b)Votul instinctual (al cetățeanului nu foarte înzestrat în plan intelectual, însă bogat din punct de vedere moral-afectiv); (c)Votul inerțial (fără judecată personală, adică izvorât fie din lenea minții, fie dintr-o fidelitate politică „dusă până în vecinătatea fanatismului pernicios”, fie din calculul pleșcarului, care se conduce după „Ce-i în mână nu-i minciună”); (d)Votul indolent (al celui ce ori nu se prezintă deloc la vot, convins fiind că „acolo sus se aleg ei pe ei și se schimbă după cum le dictează interesele”, ori – dacă se prezintă – aplică două sau mai multe ștampile pe buletinul de vot, astfel „anulându-și singura șansă reală prin care poate contribui cu o câtime la schimbarea în bine a României”).

Dar iată că, după primul tur al prezidențialelor din 4 mai, am descoperit că există și Votul ochlocratic, adică indus mulțimilor de indivizii cu pretenții mesianice sau de miraculoși salvatori ai nației (în perioada interbelică generalul Alexandru Averescu, astăzi necușerul Călin Georgescu și discipolii lui), care încearcă să-și justifice absurditățile gândirii și gravul derapaj al unor fapte prin eterna raportare la popor, mai exact la grupurile sociale deja narcotizate cu mesajele lor pe cât de incoerente, pe-atât de insidioase.

Soluția scăpării nației române din capcana acestei fantome suveraniste, care nu bântuie numai Europa, o constituie ieșirea cetățenilor pe 18 mai în număr cât mai mare la votul rațional, parțial și la cel instinctual, însă în niciun caz la votul inerțial, indolent sau ochlocratic. De-abia atunci vor avea românii bucuria lucrului temeinic făcut și, după (re)așezarea țării pe direcția euro-atlantică, vor putea exclama cu deplină satisfacție: Habemus papam (Așadar, avem și noi papă).


George PETROVAI

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News