În Dicționarul Explicativ, termenul „transportator” sau „transportor” are atât sensul de „cel care duce”, cât și acela de „raportor”, adică de „persoană care face un raport pentru a-l susține în fața unei adunări sau în fața superiorului”. Cum „comisarul transportator”, sintagma suplă și sugestivă a oficialului care răspunde (sic!) de transporturile europene, are legătură cu această foarte intensă activitate a civilizației moderne prin faptul că duce/transportă rapoarte pe care apoi le prezintă în fața Comisiei Europene, socot conotația „raportor” singura adecvată în cazul de față.
Da, căci Ursula Gertrud von der Leyen, de la 1 noiembrie 2019 președinta acestei Comisii, nu are trebuință nici măcar de specialiști în domeniu, necum de cele trei propuneri ale Cabinetului Dăncilă, atâta timp cât niciuna dintre ele n-a făcut dovada unei consistente credibilități politico-morale, n-a fost avizată de președintele României și n-a primit undă verde din partea unui Parlament care de curând, prin moțiune de cenzură, a dat de pământ cu guvernanții pesediști.
Mă rog, nu e rău că românii au șansa să contribuie prin comisarul desemnat (și cu atâta trudă acceptat) la aparenta cârmuire a Uniunii Europene (UE). Cică asta exprimă democrația internă a conglomeratului suprastatal și ilustrează egalitatea politică (firește, nu și cea economico-financiară) a țărilor membre...
Nostimada acestui demers este următoarea: având în vedere starea dezastruoasă a tuturor transporturilor românești postdecembriste (drumurile și autostrăzile ce refuză să se autoconstruiască cu miliardele de euro puse pe tavă de UE, declinul tot mai pronunțat al infrastructurii feroviare, rolul de figurant economic al transporturilor pe apă și aeriene), făcătura cu sarcina ce-i revine României de a propune oficialilor europeni un comisar admisibil mi se pare mai degrabă o bășcălie decât o treabă cu adevărat serioasă într-o Europă doar formal unitară, adică ceva asemănător cu armătura politică a viitorului Parchet supranațional, care va fi păstorit de dubioasa Laura Codruța Kövesi.
Iată de ce nu poți să nu te întrebi cu ce naiba va contribui un atare comisar-politruc la progresul transporturilor europene, de îndată ce el nu-i de meserie. Vasăzică, nu numai că unul ca ăsta nu-i bun nici măcar de ministru al transporturilor românești, deoarece pentru punerea lor pe picioarele normalității (drumuri modernizate și bine întreținute, rețea panromânească de autostrăzi fără cusur, trenuri sigure, confortabile și rapide, refacerea flotei fluviale și maritime, dezvoltarea transporturilor aeriene, încurajarea tuturor formelor de transport nepoluant) respectivul demnitar trebuie să aibă minte cu carul și simțire românească cu toptanul, dar la o adică (a se citi „când îi cer interesele personale și/sau de clan”) el nu va ezita să-și trădeze țara ce-l plătește regește, fie prin implicare de fațadă în probleme de interes național, fie prin definitiva ei crucificare după încasarea arginților de la hrăpăreții care fac tot ce le stă în putință ca treburile României să fie cât mai încurcate, așa încât grosul românilor tot mai nevoiași să depindă de mâna lor necușeră.
N.B.: Să fie o pură întâmplare că, în plină campanie pentru funcția supremă în stat, Guvernul Dăncilă este dărâmat de opoziție (PNL, PMP, USR, ALDE, UDMR) cu ajutorul stângiștilor de la Pro România și că Guvernul Orban n-are șanse să fie învestit tocmai pentru că pontaurii, antidăncilești la moțiune, doresc să cârmuiască împreună cu pesediștii?...
Și iată cum searbăda noastră campanie prezidențială, cu Klaus Iohannis favorit la cîștigarea celui de-al doilea mandat (posibil chiar din primul tur, o premieră postdecembristă), este practic pusă în umbră de actuala criză guvernamentală: Cabinetul Dăncilă încă nu poate să plece (și cine știe cât va mai sta ca un bărzoi într-un picior), Cabinetul Orban încă nu poate să-și pună gheara liberalo-minoritară pe butoanele puterii (și cine știe când/dacă va izbuti s-o facă)!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News