Prin contestarea unui exerciţiu simplu de matematică dat la Evaluarea Naţională, şcoala românească arată încă o dată suficienţele în care se zbate.
Un exerciţiu de gândire dat la proba de matematică susţinută de absolvenţii clasei a VIII-a la Evaluarea Naţională a dus la mobilizarea unui mare număr de părinţi şi elevi pentru contestarea răspunsului unic corect. Protestatarii ţin ca ambele variante de citire a reprezentării grafice să fie considerate corecte, sau exerciţiul incriminat să nu fie punctat.
Pe scurt, un grafic în care pe axa orizontală erau figurate nişte cifre (de la 1 la 10), iar pe axa verticală erau reprezentate nişte numere (de la 0 la 8) şi întrebarea câţi elevi au obţinut nota 5 au stârnit Dezbaterea Naţională. Cei care contestă valabilitatea întrebării pot avea partea lor de adevăr, deoarece pe cele două axe nu sunt trecute numărul de elevi, respectiv notele.
Profesorul de matematică Ştefan Vlaston susţine că subiectul de matematică a fost prezentat ambiguu:
„Itemul conţine legenda referitoare la reprezentarea numărului elevilor, legenda care este echivalentă cu identificarea prin axele de coordonate. În esenţă, acesta se referă la prezentarea unei dependenţe funcţionale (între nota şi numărul elevilor din clasă care au obţinut această notă), iar în cazul unei dependenţe funcţionale variabila se reprezintă pe axa orizontală (a absciselor).”
Adică, mai simplu spus, elevii învaţă să citească o reprezentare grafică într-un singur fel, fără a se mai folosi de propria lor capacitate de a judeca. Aşa li s-a spus, aşa se face şi gata! Încă o dată se dovedeşte că, din păcate, şcoala românească informează mult şi formează deprinderi, abilităţi extrem de puţin...Dacă la exerciţiul în cauză s-ar fi mers nu pe sofisticate dependenţe functionale şi pe rezolvarea dilemei pe care axă se reprezintă variabila, ci pe o judecată firească a întrebării, răspunsul putea să apară foarte uşor. Toată lumea din România, indiferent de câtă şcoală a urmat, ştie că notele se dau de la 1 la 10. Deci, logic, doar axa orizontală e, în cazul exerciţiului dat la Evaluarea Naţională, rezervată notelor. Axa verticală are pe ea nişte repere de la 0 (zero) la 8, deci nu pot fi note, fiindcă în sistemul românesc de învăţământ nu există nota 0 (zero), cea mai mica notă posibilă fiind 1 (unu). Cu aceste elemente precizate clar în mintea elevului de 14 ani care n-are cunoştinţe despre dependenţe funcţionale, era evident că axa orizontală e pentru note şi axa verticală pentru gruparea numărului de elevi după nota obţinută. Răspunsul corect, unicul răspuns corect la întrebare se vede imediat: 3 elevi au obţinut nota 5!
Văd că s-a făcut o petiţie cu mii de semnături pentru reconsiderarea răspunsului la acest punct din proba de matematică. De ce nu se simte (aproape) nimeni deranjat că avem un sistem de învăţământ în care memorarea unor date, constante, sau fragmente din manuale primează în locul învăţării prin dezvoltarea gândirii? Pe sistemul actual folosit în şcoala românească, dacă ar fi să acceptăm întotdeauna că ce ni se spune e valabil şi altfel nu trebuie abordată problema, să ne imaginăm următoarea situaţie.
La semafor, pe culoarea verde, un pieton traversează liniştit, simţindu-se îndeajuns protejat de culoarea verde pe care o vede pe partea cealaltă a drumului. Doar că, un şofer imprudent, sau cu maşina defectă, nu opreşte la culoarea roşie a semaforului, ci merge mai departe. Trebuie să recunoaştem că şi la traversatul unei străzi trebuie să gândim şi să evaluăm situaţia, să nu ne bazăm pe ce ni s-a spus despre semnificaţia celor două culori (sau trei) ale semaforului.
La fel stau lucrurile şi în cazul reprezentării grafice în care pe o axă apar doar notele şi pe cealaltă câţi elevi au obţinut o anumită notă.
Răspunsul Ministerului mi se pare justificat şi cred că pune capăt unei dispute care nici nu trebuia să existe. Problema nerezolvată este că suntem educaţi să reţinem fără să gândim! Plutarh spunea:
„Capul copilului nu este un vas pe care să-l umpli, ci o făclie pe care s-o aprinzi astfel încât mai târziu să lumineze cu lumină proprie”
„Vasul” învăţământului românesc s-a umplut deja, dar nimeni nu face petiţii pentru grabnica-ndreptare a evidentei deficienţe...