Puţini sunt cei care nu au auzit încă de Vasilica Godja, ceteraşul din Maramureş care a demonstrat că tradiţiile autentice româneşti merită duse mai departe şi că ele se pot îmbina cu spectacolul.
În numeroasele sale apariţii TV, Vasilică a demonstrat că este stăpân pe vioara( cetera) sa şi ştie cel mai cum s-o "mânuiască". Dovadă talentului său s-a transformat în ropotele de aplauze primite după prestaţia sa de la bine-cunoscuta emisiune Românii au talent. Faima dobândită de Vasilică în urma show-ului îi ocupă acum cea mai mare parte din timpul liber, dar cu toate acestea, am reuşit să-i răpesc câteva minute în care să ne dezăluie câte ceva despre el.
Când ai pus prima data mâna pe o ceteră?
A fost acum mult timp.Eram doar un puşti, aveam cam 6 ani şi nu mă gândeam că pot face carieră din asta.
Cine au fost cei care au crezut de la început în talentul tău şi te-au susţinut?
Familia în primul rând, lor le datorez mare parte din ceea ce sunt acum. Apoi, după ce am crescut, mi-am facut prietni care credeau în perseverenţa mea.
Crezi că orele de studiu din timpul copilăriei ţi-au răpit plăcerea nevinovată de a te juca alături de ceilalţi copii?
Nu,chiar din contra. Eram foarte mândru de mine că reuşeam să îmbin marea mea pasiniune de pe vremea aceea, fotbalul, cu studiul, concerte, recitaluri şi alte evenimente.
Te vezi fâcand şi altceva?Ce meserie aveai dacă nu aveai plăcerea de a cânta?
Sincer, nu mă văd practicând o altă meserie, e puţin probabil. Dar în copilărie mi-aş fi dorit să devin medic veterinar.
Ai şi alte mari pasiuni înafară de cântat?
Da, nu pot să mint. Imi place să joc tenis de masă, ping-pong şi sunt un fan înfocat al karting-ului.
Cât de mult ţi-au schimbat viaţa apariţiile TV?
Într-un cuvânt aă putea spune chiar TOTAL. Lumea mă recunoaşte pe stradă, se uită insitent, lucru care nu ma deranjează, din contra, mă face să cred şi mai mult în mine.
Care crezi că este reţeta succesului, dacă exista una?
Nu există, după părerea mea totul ţine de ambiţie,multă ambiţie şi dăruire, încredere in forţele proprii.
O ultimă întrebare, puţin mai aparte: cum te vezi peste 20 de ani?
Asta nu e uşoară...mă văd mult mai învârstă, dar la fel de energic, cu o familie mare pe lânga mine: o fetiţă şi un băiat, poate chiar şi mai mult.