Noi, oamenii de rând (ceea ce înseamnă opt miliarde și ceva), ne ducem existențele de azi pe mâine, ba cu teama de urgiile naturii, siluită de absurda civilizație umană (poluare, furtuni devastatoare, cutremure, secetă prelungită, aer otrăvit, apă pe sponci), ba cu permanenta sabie politică a Damoclesului globalist deasupra capetelor preaplecate (epidemii iscate, războaie provocate, inflație bolundă și sărăcie tot mai hâdă), ba cu neroada bucurie că – iată – a mai trecut o zi și n-am dat ortul popii, deci – în jalnic spirit democratic și integral nepatriotic – indicat (sic!) ar fi să rămânem recunoscători (!) celor care din umbră acționează (masoni, „iluminați”, corporatiști) și care, prin intermediul sculelor naționale (cârmuitori de paie, servicii secretoase, guverne păguboase) din când în când mai aruncă maselor niște firimituri, cu evidentul rol de mită electorală: indexări parțiale și la-ntâmplare, ajutoare mai degrabă fastidioase decât eficiente (greu să dai viață bolnavului aflat în moarte clinică) și eventualele majorări ale veniturilor celor mulți (lefuri, pensii, alocații), atât de bine drămuite de către cârmuitorii conjuncturali și necalificați (deseori rău intenționați), încât totdeauna, în țări ca România, aceste creșteri prevăzute de lege sunt mai mici decât rata oficială a inflației.
De unde și alarmanta sărăcie a celor mulți, România postdecembristă situându-se din acest punct de vedere, în mod statornic, la coada țărilor din Uniunea Europeană. Nu și la alte multe capitole, precum: abundența de analfabeți funcționali, rata abandonului școlar, decalajul dintre veniturile bugetare minime și cele maxime (de peste 1 la 100), numărul de mașini, accidente rutiere și morți la mia de locuitori, milioanele de expatriați (și procesul continuă!), rata mai mult decât îngrijorătoare a decedaților din pricina bolilor cardio-vasculare, infecțiilor pulmonare, diabetului și a feluritelor forme de cancer (cancerul de col uterin, în principal), capitole socio-demonocratice unde țara noastră deține o tristă prioritate continentală.
Și când te gândești că România, spre deosebire de atâtea țări lipsite de resurse naturale (Japonia, Ungaria, Austria, Belgia etc.), a fost înzestrată de Atoatefăcător cu imense bogății ale solului și subsolului (munți prietenoși, păduri, ape curgătoare și lacuri, cursul inferior al Dunării, binecuvântata deltă a acestui fluviu generos, câmpii mănoase, sare, petrol, gaze, cărbuni, aur, argint, metale și semimetale prețioase), dar cu toate astea, la nivel de trai și rezerve strategice pentru populație, ea se situează mult sub țările mai sus menționate.
Nu doar în raport cu Japonia (diferența dintre avansatul stat asiatic, complet lipsit de resurse naturale, și România este ca de la cer la pământ!), ci și cu Ungaria, micuța țară central-europeană, fără ieșire la mare și departe de România în ceea ce privește resursele subsolului (n-are petrol și gaze nici de leac, fiind în totalitate dependentă de capriciile muscalilor!), și care, cu toate astea, are stocuri pentru vreo doi ani de acu înainte (noi, cu mai bine de jumătate din trebuințe asigurate din producția internă, ne-am epuizat stocurile încă din luna februarie), iar prețul litrului decarburant la pompele lor, dar numai pentru cetățenii maghiari, este cu circa doi lei mai mic decât la ale noastre!
A cui, mă rog, este vina că prețul combustibilului din România, care stă la baza lanțului economic (și, desigur, al scumpirilor) este mai mare decât în Ungaria, Bulgaria și Republica Moldova, chiar și decât în însângerata Ucraină? Firește că al cârmuitorilor noștri nevrednici, în frunte cu incapabilul și plagiatorul exghinărar Nicolae (Mă)Ciucă (luați la puricat miniștrii acestei coaliții de coșmar, alde Virgil Popescu, Sorin Cîmpeanu, Marius Budăi, Lucian Bode etc., și veți vedea că trebuiau maziliți la câteva zile după instalare), care numai prin acest uriaș jaf național au colectat zeci de miliarde de lei.
Păi da, că aveau mare nevoie de acești bani, nu pentru nevoile presante ale țării (sănătate, educație, infrastructură, cercetare ș.a.m.d.) și ale celor mulți, ci pentru trebuințele de lux ale celor puțini și putrezi de nesimțire: să li se asigure în continuare lefuri și pensii sfidătoare, chiar mai sfidătoare ca înainte, acuma că – în regim de urgență (ca de fiecare dată când e vorba de ei și ai lor) – s-a votat majorarea veniturilor ce nu se cuvin aleșilor/haramurilor mari și mici.
Ăsta fiind drumul prăpăstios al românilor (cu mulțimea problemelor cunoscute și sistematic pasate de politruci de la o campanie la alta, de la un mandat la altul), al europenilor (cu războiul avântat din Ucraina, criza energetică în așteptarea sezonului rece, industriile de război occidentale, îndeosebi cea americană, la apogeul profiturilor încasate) și – în linii mari – al tuturor pământenilor (cu Covidul și alte pandemii în bloc-starturi, respectiv cu nenumăratele crize, prezente sau în pregătire de către sforarii planetari – financiară, alimentară, de apă, de aer curat, de omenie și iubire creștinească), în aceste condiții, deci, este limpede pentru orice om cu discernământ că omenirea se îndreaptă (mai exact este împinsă de la spate de globaliști și trepădușii lor) spre un viitor extrem de nesigur, ba chiar spre dispariția ei, dacă un găunos de teapa lui Putin va fi lăsat de nebărbații lui ciraci să declanșeze apocalipsa nucleară.
George PETROVAI
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News