Caracterul viciat al rapsodului Grigore Lese este una dintre “calitatile” mai putin cunoscute ale acestuia, in special in randul admiratorilor. Mi-a fost dat sa il cunosc (la caracter ma refer), in urma cu mai multi ani, cand, invitat de un prieten, am ajuns la Stoiceni. Grigore Lese era ajutat de cativa oameni inimosi sa isi implineasca visul. Acela de a concerta la el acasa. Pe o campie goala incadrata de padure. Un loc cu rezonanta aparte, a carui singur defect era ca apartinea rudelor lui Lese.
Pentru prietenul meu, am facut fotografii la acea intalnire a lui Lese cu cateva din neamurile sale, pe care incerca sa le convinga sa ii dea acel teren pentru bani putini. S-a ciondanit imediat cu ele pentru diverse nimicuri, iar visul lui Lese parea tot mai indepartat. Apoi a realizat ca nu poate vorbi din fundul curtii cu propriile neamuri si a dat-o mai cu talent. L-a luat pe unul dintre verii sai la locul pe care dorea sa il cumpere, apeland la sentimentalismul datoriei fata de glie, stramosi, folclor, traditii. Omul, simplu fiind, nu intelegea mare lucru din ce spunea Lese, dar era afectat. Foarte afectat chiar.
Spre final, toate bune si frumoase. Fericit, Lese s-a gandit sa ii horeasca varului ceva de suflet. Alaturi de Roli, colegul cameraman cu care mersesem, am filmat cateva minute, pe o ploaie mocaneasca si un vant taios de sfarsit de toamna, horele lui Lese.
Din pacate, vreo doua filmari au fost compromise de trecerea catorva masini de mare tonaj prin zona, Lese simtind imboldul artistic de a hori tocmai langa un drum. Artist fiind, trebuie sa-i respecti momentul demiurgic, indiferent unde si cand apare el. Ceea ce am si facut, lasandu-l pe Lese sa se desfasoare. La finalul unuia dintre momentele ratate tehnic, l-am intrebat, subliniez, l-am intrebat daca nu doreste sa repete melodia, explicandu-i ca sunetul este compromis, iar filmarea nu putea fi folosita.
Ceea ce a urmat i-a surprins pe toti cei de fata, mai putin pe varul sau, care ii cunostea naravul. Demiurgul Lese s-a aratat extrem de ofensat de sugestia noastra, de parca l-am fi trezit noaptea din somn, punandu-i fluierul in gura si fortandu-l sa cante. Injurii, invective si alte cuvinte nedemne de o personalitate precum Grigore Lese, m-au facut sa ma indoiesc de faptul ca il aveam in fata pe ambasadorul Maramuresului, om apreciat la nivel national si chiar in Europa. Era departe de personalitatea cu care ne mandream, o palida umbra a artistului dat mereu exemplu de urmat atunci cand vorbim de oameni de mare caracter. Or Grigore Lese nu este un om de mare caracter. Poate doar de unul mic, de Stoiceni.
De aceea, episodul de la Targu Lapus, cand istericul Lese a trimis acasa o sala intreaga doar pentru ca o nevinovata femeie a avut inconstienta sa intre in sala in care concerta magnificul rapsod, nu ne surprinde decat prin nivelul sclifoselilor maladive la care acesta a ajuns. In urma cu cativa ani, la un concert sustinut intr-o biserica din Toronto (Canada), Lese a dat afara o familie cu doi copii, gestul fiind condamnat inclusiv de fanii sai. Si precedente ar mai fi. Chiar si in Baia Mare, unde Lese s-a luat de mai multe ori in gat cu spectatorii, ca un veritabil anchetator de pe vremea Securitatii.
Pentru a fi cu adevarat o personalitate marcanta a Maramuresului si a Romaniei, Grigore Lese trebuie sa invete a se comporta cu oamenii simpli. A-i trata asa cum il trateaza ei. Cu admiratie. Chiar cu veneratie. Caci oamenii simpli l-au facut mare pe Grigore Lese, prin faptul ca i-au apreciat talentul si au vorbit despre el, ca se duc la concertele sale si il felicita de fiecare data cand se iveste ocazia. Dar atata vreme cat el isi umileste in public admiratorii, avem dovada unei lipse crase de respect si decenta. Pentru ca nu te poti usura in capul tuturor ori de cate ori te lasa prostata. Daca nu reusesti a-ti controla iesirile publice, atunci fa bine si trateaza-te. Si nu de ficat.
Un articol de Ciprian DRAGOS
Preluare: ziarmm.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News