O reclama idioata care reflecta standardul penibil al unei parti a antrepenoriatul din Romania ilustreaza in mod sugestiv nivelul de educatie al unei natiuni perdante. Avem o clasa politica majoritar rurala, care inca isi mai lasa opincile cu glod prin holurile parlamentare si guvernamentale.
Urmasii marilor ctitori ai Romaniei moderne, sunt in marea lor majoritate personaje semidocte sau agramate, dar cu titluri universitare si doctorale la purtator. Niste jalnici exponenti ai unei democratii balcanice intepenite in secolul al XIX lea, personaje parca teleportate din romanele lui Duiliu Zamfirescu sau Cezar Petrescu.
Falosi si plini cu ifose de arendasi, multi dintre vajnicii alesi ai neamului isi culeg mucii cu degetele pentru a se sterge mai apoi de tureacul nadragilor de firma. Mergand greu si astmatic, cu burdihanele obraznic impinse la inaintare, reprezentantii poporului se prabusesc inert in scaunele capitonate, flatuland miresme de usturoi, cu gandul la ciorba de burta si ceafa de porc la gratar.
Theodor Paleologu, vremelnic dregator al statului impotent si corupt, mentiona recent: “Clasa politica actuala este oglinda societatii”, enunt axiomatic, care descrie in mod magistral starea noastra actuala, de colonie supusa oligarhiei europene, clica de vampiri in randul careia mai bantuie fantomele fascismului si comunismului. Prin indolenta si incompetenta alesilor neamului, am reusit sa ne pierdem si bruma de demnitate si respectabilitate publica dobandita in decembrie 1989, ajungand sa fim condusi de niste personaje din categoria Lica Samadaul, Ghita Pristanda, Tanase Scatiu sau Lica Cartojan, la care se adauga cativa indivizi din specia Alexandru Vardaru.
Ma cuprinde un sentiment de disperare, vazand cine ocupa in vremurile noastre scaunul de prim-ministru, onorat candva de personalitatea unor politicieni precum Mihail Kogalniceanu, IC Bratianu, Titu Maiorescu, Iuliu Maniu sau Nicolae Iorga. Am senzatia ca suntem urmasii degenerati ai unor parinti incestuosi, generatie pedepsita sa supravietuiasca in mizerie si promiscuitate. Cum ne permitem sa incalcam rezolutiile Consiliului de Securitate al ONU, care sunt obligatorii si nu facultative, de ce ingenunchiem in anul centenarului, sa lingem cizmele pline de balegar ale unei natii de vacari care si-a pierdut maretia inca din perioada cand se droga in orezariile coreene si jungla vietnameza? Oare cate lectii de istorie mai avem nevoie, pana sa renuntam la obedienta si slugarnacia cronica!
Chiar nu a mai ramas nici un strop de demnitate, in poporul care i-a dat pe Ioan Romanul, Emil Racovita, Nicolae Paulescu, Constantin Brancus, George Enescu, Henri Coanda sau Justin Capra? La 100 de ani de la Marea Unirii, facem bilantul “maretiei” noastre. Ne-am vandut bogatiile naturale, pamantul arabil si industria, ne-am distrus singuri flota si calea ferata, ne-am alungat copiii si inteligentele neamului, am ajuns zilieri pe obcina muncita candva de stramosi, slugi in fabricile si hypermarketurile veneticilor.
Am construit biserici si nu scoli sau spitale, vile nesimtite si nu autostrazi, bordeluri si nu case memoriale. Suntem paria Europei si vrednici de mila, pentru simplul fapt ca n-am reusit sa ne pastram macar mandria si sanatatea morala.
In anul centenarului, nu ne-a ramas decat sa incingem gratarele, sa punem fleicile de carne la prajit, sa bem bere puturoasa si sa mancam legumele cu hormoni, toate importate de la altii. Si ca balciul sa fie complet, sa nu uitam sa sfintim gratarele pe muzica populara stilizata sau manele, noile branduri de tara ale unei Romanii sufocate in propriile dejectii. Suntem nevolnici, dar mai ales nevrednici ca sa-i sarbatorim pe inaintasii care ne-au cladit o tara, o casa si un viitor. Caci noi am pierdut totul in bordelurile Europei, in cazinouri si salile de jocuri mecanice, pentru a ne trezi din betie in carciumile sordide ale istoriei prezente.
Articol scris de Somogyi Attila şi publicat pe ziarmm.ro în 23 mai 2018
Preluare: ziarmm.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News