Vai mie, sfânt meleag străbun,
de cine eşti azi cârmuit,
deşi chiar de la facere
alese daruri ai primit!
Cu trupul greu de bogăţii
şi spiritul de pomină,
mirare nu-i c-ai devenit
a Maicii Domnului Grădină –
întinsul traco-dac regat
până spre-olatul indian,
cu-adevărat buricul lumii
şi-al Universului ax median...
Apoi, istoria s-a-ntors
cu faţa spre năvălitori;
europeni sau asiatici,
ei toţi te-au vrut ca răpitori,
fără vreo urmă din iubirea
statornicilor fii ai tăi,
ce s-au jertfit de-atâtea ori
ca tu să scapi de techergăi...
Dar ce se-ntâmplă azi cu ţara
e pentru-naintaşi jignire:
Nu doar că-i pusă pe butuci
(cu traiul celor mulţi în coborâre
şi zeci de miliarde datorie),
ci-i şi cu duhu-n suferinţă
prin incultura promovată –
temei pentru nesocotinţă.
Manelizarea şi spoiala
cu diplome negociate,
vor ca valoarea s-o îngroape
şi la oraşe şi la sate.
Iar pentru asta mâna-şi dau
neculţii şi cu falşii culţi,
ca să se-adeverească spusa
cu proştii-ngrămădiţi şi mulţi.
Toţi ăştia sunt pentru cultură
din cale-afară de nocivi,
cu plusul pentru falşii culţi
că sunt penibili şi-agresivi:
Penibili prin bietul pospai
de cunoştinţe fără viaţă
şi agresivi prin insistenţa
cu care ţin să iasă-n faţă,
contribuind astfel din plin
la un progres taman pe dos –
de la sărac la mizerabil,
cât timp ţara-i cu capu-n jos.
Căci sărăcia-n trup loveşte
şi demnitatea n-o atinge,
dar mizerabil este-acela
ce nici măcar nu se mai plânge,
ci se complace-n resemnare,
ba simte chiar o bucurie
când nepăsarea îl învinge
şi-i ţine eul în robie.
Capul plecat, cum glăsuieşte
acel proverb îngrozitor,
nu desluşeşte nici prezentul,
necum să vadă-n viitor.
Istoria ne-nvederează
un adevăr fără bănat:
Capul plecat mult mai uşor
de sabie este tăiat!