Politia politica

La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial Ungaria a ajuns sub ocupatie sovietica, o realitate ce a marcat considerabil, in urmatoarele decenii, evolutia institutionala a tarii.
In primii ani de dupa sfarsitul razboiului, comunistii au distrus Partidul Independent al Micilor Agrarieni, partenerul lor de coalitie, ce avea sprijin masiv al alegatorilor, trecand apoi la unificarea prin absorbtie a Partidului Social Democrat. Astfel constituita, noua formatiune politica-avand monopolul puterii- primea numele de Partidul Muncitoresc Ungar.

Lagarele de internare si munca fortata

Pe teritoriul Ungariei, dupa cel de-al doilea razboi mondial, functionau diverse lagare de reprimare. Ele erau lagare de internare in care se verifica conduita avuta in timpul razboiului, iar daca era cazul se aplicau sanctiuni.
In 1945 internarea, ca masura administrativa coercitiva, intra in competenta politiei, iar ulterior a politiei politice.Persoanele erau private de libertate fara sentinta judecatoreasca, fie prin indicarea unui domiciliu obligatoriu, fie prin deportare in lagare. Infiintate, initial, pentru prizonirii de razboi, cele mai multe au fost desfiintate pana la sfarsitul anilor `40. Numarul lagarelor de internare a scazut, dar numarul detinutilor a crescut.

Cel mai mare lagar de munca fortata:RECSK

In vara anului 1950, in urma unei hotarari politice, a fost infiintat lagarul de la Recsk (comuna din judetul Heves). Era o comuna cu 3000 de locuitori, situata pe panta estica a muntelui Matra, in partea de nord a Ungariei, unde urma sa se extraga si sa se prelucreze bazaltul din muntele Csakanyco, aflat in apropierea comunei.
In zorii zilei de 19 iulie 1950, lagarul isi "deschidea portile", pe terenul unei foste pasuni montane.Primul lot de internati, cazati in grajdurile stanei de oi, au fost cei care au construit baracile, gardurile din sarma ghimpata(inalte de 3 metri, amplasate in doua siruri), turnurile de paza(situate la 50 de metri unul de celalalt). In cursul noptii lagarul era luminat continuu, cu reflectoare amplasate pe garduri. In interiorul lagarului erau amplasate 3 posturi inalte de observatie, dotate cu reflectoare panoramice si mitraliere.
Regimul aplicaticat detinutilor era foarte aspru. Treziti la ora 5 dimineata, cu o alimentatie insuficienta, cu ustensile rudimentare, erau siliti sa efectueze 10-12 ore pe zi de munca fizica grea, atat vara cat si iarna. Datorita lipsei uneltelor, detinutii erau obligati sa munceasca cu mainile goale, desprinzand bucati de stanca din panta muntelui. Iar cand au primit ustensilele necesarte, acestea erau de proasta calitate. Pietrele sparte si cele destinate prelucrarii erau transportate dintr-un loc in altul cu targi confectionate din lemn crud, care, asa cum reiese din memorialistica, era insuportabil de greu chiar si in stare goala. Mai tarziu, desi au primit roabe, detinutii sleiti de munca fortata abia puteau sa le deplaseze. Lipsa de experienta, spargerea pietrelor zilnic cate 12 ore s-au soldat cu multe accidente si decese in randul internatilor. Pana la desfiintarea lagarului, multi dintre cei care au lucrat in cariera au ramas cu sechele: degete paralizate, ochi raniti, maini sau picioare lezate.
Hrana insuficienta si de proasta calitate, munca fortata, accidentele, hainele necorespunzatoare purtate pe timp de iarna si brutalitatea personalului de paza au avut ca rezultat, cresterea numarului de decese in iarna anului 1951, insa numarul exact al acelora care si-aui pierdut viata in lagarul de la Recsk nu este cunoscut
Au existat si incercari de evadare din lagar. Primul caz s-a inregistrat in august 1950 si se leaga de numele lui Jozsef Dobo-junior, acesta fiind de negasit, pradandu-se insa cand autoritatile Securitatii Statului iau arestat parintii si un alt membru al familiei.
O alta evadare(reusita) a fost aceea a unui grup de opt detinuti. Planuind in amanunt evadarea, numai unul a reusit cu adevarat sa scape :Gyula Michnay, care a reusit sa treaca granita in Austria, sa ajunga la Viena si mai apoi la Munchen.

Desfiintarea lagarelor

Dupa moartea lui Stalin au avut loc schimbari si in Ungaria. Noul prim-ministru, Imre Nagy, in cuvantarea-program tinuta in Parlament sub egida asa numitei "politici a noii linii" a anuntat incetarea faradelegilor, adica a internarilor, actiunilor administrative politienesti, a deportarilor si a listelor cu chiaburi.
Detinutii eliberati au fost nevoiti sa semneze o declaratie de pastrare a secretului, prin care se angajau sa nu povesteasca nimanui despre cele vazute si traite in lagar, apoi erau obligati sa se prezinte la sediul de militie din raza domiciliului lor, o mare parte din ei fiind pusi sub supraveghere politieneasca.
Cu toate ca termenul de desfiintare a lagarelor a fost fixat la sfarsitul lunii octombrie 1953, in lagarul(de internare si de prizonieri de razboi) de la Tiszalok, in noiembrie, mai erau detinute 1020 de persoane-in primul rand cetateni vest germani-obligati sa lucreze pe santierul de constructii a hidrocentralei din localitate.

Scurt istoricul a fost intocmit de Barbara Bank, Gyorgy Gyarmati, Maria Palasik. echipa www.Sighet247.ro va multumeste!

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News